Folclorul obiceiurilor de la Crăciun şi Anul Nou. Pluguşorul

Pluguşorul (hăitură, urătură) este specia traţională centrală a folclorului obiceiurilor calendarice moldoveneşti de la Anul Nou. Denumirea acestui ritual agrar provine de la „plug". Şi ce are plugul cu Anul Nou, cînd dau nişte îngheţuri de crapă pietrele? Strămoşii noştri începeau anul agrar la 1 martie, moment care explică paradoxul brazdei rituale de plug în acest anotimp.

Pluguşorul e un poem lung de circa 500 de versuri, în care este dezvăluit întregul proces de producere a pîinii: de la prima brazdă şi pînă la coptul colacilor.

Autorul anonim a creat o veritabilă epopee în versuri, care glorifică munca agricultorului. Procesiunea uratului se desfăşoară în ajunul Anului Nou. Urătorii în cete mari poartă clopoţei, zurgălăi, harapnice (bice), buhai, deseori şi un plug butaforic – toate acestea creînd o atmosferă de spectacol care se joacă în ograda gospodarilor peamăriţi. În hăitură protagoniştii sînt badea Vasile, badea Traian, nevasta lui, fete tinerele, babe vîrtoase, fieraul, morarul etc.

Tonul naraţiunii îmbină elementul apoteotic cu cel umoristic, comic. Fiecare din scenele procesiunii: aratul,semănatul grîului, seceratul, treieratul, măcinatul, coptul colacilor evidenţiază aspecte policrome ale vieţii şi activităţii moldoveanului, arătîndu-i verticalitatea şi prezenţa de spirit, iscusinţa şi hărnicia, generozitatea şi vigurozitatea. În circuitul vremii ţăranului din cele patru anotimpuri pe această etapă a creaţiei lui în mijlocul naturii cade accentul principal, fiind evidenţiat ca oră astrală, punctul de vîrf şi culminant al activităţii sale de peste an.

Deznodămîndul acestei epopei se axează pe urările de belşug, sănătate, armonie în familie. Spectacolul urăturii atrage în acţiune adevărate teatralizări populare, precum sînt „Malanca", „Arnăuţii", „Jiеnii", „Bujоrеnii", „Cоdrеnii", „Brumărеlul", „Capra", „Ursul", „Căluţul" etc.