Bătălia de la Tapae  a avut loc în anul 88. Este confruntarea care a pus capăt războaielor daco-romane din anii 85-88. Pentru a răzbuna înfrîngerea suferită de armata lui Cornelius Fuscus, Domiţian a declanşat o nouă expediţie în Dacia, cu efective sporite, puse sub comanda generalului Tettius Iulianus. Armata romană cu efective de peste 50.000 de militari a înaintat spre capitala Daciei. 

Decebal a organizat un dispozitiv defensiv în punctul de trecere din defileul Bistrei (Poarta de Fier a Transilvaniei), loc numit Tapae de către daci. De această dată, superioritatea numerică a armatei romane a permis obţinerea victoriei. Iată cum relatează istoricul Cassius Dio acele evenimente în „Istoria romană”: „În vremea războiului dacic s-au întămplat următoarele evenimente demne de a fi pomenite. Iulianus, rînduit de împărat cu conducerea războiului, printre alte măsuri, luă pe aceea de a-i obliga pe soldaţi să scrie pe scuturi numele lor şi ale centurionilor, pentru a se deosebi mai lesne cei ce se vor arăta viteji de cei cu purtare mişelească. Şi dînd lupta cu duşmanii la Tapae, măcelări pe mulţi dintre ei. Între duşmani se afla şi Vezina, care venea, cu demnitate, îndată după Decebal; pentru că nu putea scăpa cu fuga, el se trînti la pămănt, ca şi cum ar fi murit; şi astfel rămase nebăgat în seamă. Iar în toiul nopţii a fugit. Decebal se temu ca romanii victorioşi să nu pornească spre capitala lui. De aceea tăie copacii din preajma lor [la o oarecare înălţime] şi puse arme pe trunchiuri, pentru ca romanii să creadă că sînt soldaţi şi să se retragă înspăimîntaţi. Ceea ce s-a şi întămplat”. Această stratagemă ilustrează ingeniozitatea lui Decebal, dar probabil şi pierderile părţii romane fuseseră considerabile, astfel încît Tettius Iulianus a decis retragerea.

Ca răsplată pentru victoria din Dacia şi ca recunoaştere a experienţei sale în războaiele cu dacii, Tettius Iulianus a fost numit comandant al provinciei Moesia Superior. Domitian nu a valorificat această victorie, solicitînd încheierea unui tratat de pace care se va dovedi avantajos pentru daci, căci după cum scrie Cassius Dio: „ împăratul fără întîrziere dădu lui Decebal nu numai însemnate sume de bani, dar şi meşteri pricepuţi la felurite lucrări folositoare în timp de pace şi de război”. Decebal a devenit rege clientelar al Romei, primind subsidii şi specialişti militari (pentru arme, maşini de luptă şi fortificaţii). Acest acord de pace a fost dezavantajos pentru Imperiul Roman, deoarece consolida puterea regatului dac.