cântat la serbarea junimii academice române, dată în memoria acestui domn Ştefan cel Mare la mănăstirea Putna, în 15/27 august 1871

Etern, Atotputernic, o! Creator sublime,
Tu, ce dai lumii viaţă şi omului cuvânt,
În tine crede, speră întreaga românime...
Glorie ţie-n ceruri, glorie pe pământ!

Sub ochii tăi în lume lungi valuri de-omenire
Pe marea veciniciei dispar ca nori în vânt,
Şi-n clipa lor de viaţă trecând strigă-n uimire:
Glorie ţie-n ceruri, glorie pe pământ!

Tu din sămânţa mică înalţi stejarul mare,
Tu junelor popoare dai un măreţ avânt,
Tu-n inimile noastre ai sacre, vii altare.
Glorie ţie-n ceruri, glorie pe pământ!

În tine-i viitorul, trecutul şi prezentul!
Tu duci la nemurire prin tainicul mormânt
Şi numele-ţi cu stele lumină firmamentul.
Glorie ţie-n ceruri, glorie pe pământ!

Etern, Atotputernic, o! Creator sublime,
Tu, care ţii la dreapta pe Ştefan, erou sfânt,
Fă-n lume să străluce iubita-i românime...
Glorie ţie-n ceruri, glorie pe pământ!