Capul cel de búor, a fiară vestită,
    Sămnează puterea țârâi nesmintită.
Pre câtu-i de mare fiara și buiacă,
    Coarnele-n pășune la pământ îș pleacă.
De pre chip să vede búorul ce-i place,
    C-ar vrea-n toată vremea să stea țara-n pace.
C-atunci toată vita poate de să-ngrașe,
    Fără zăhăială, într-a țărâi pașe.
Dară une date are și ea toane,
    De-ș calcă vrăjmașii și-i vântură-n coarne.
Pentr-aceea-ș poartă cunună de aur
    Într-a sale coarne, în cele de taur.
Stau împregiur dânsă trei planite-n hoarbă,
    Soarele și Luna, și Venus, podoabă.
Din ce să-nsămnează țara că rodește
    În tot feli de hrană, de le prisosește.
Și pre vremi de pace oamenii zburdează
    Într-agonisită, că pot de-ș lucrează.
Vinul și cu grâul, și cu de tot viptul,
    Cu cirezi și turme, copără pământul.
Dară miere dulce! Cine poate spune
    Ce-au miluit Domnul din ceri, că-s tot bune!
Cine poate scrie toate de-amănuntul,
    Că știută este țara-n tot pământul!
Și-mbogățăsc lesne, fără de zăbavă,
    Creștinii Moldovii, dând Domnului slavă.