Un sanţ se-naintează spre groaznica redută,
În el, din zori, românii primesc ghiulele mii,
Ş-aşa plouă cu glonţuri, cât ei rămaşi o sută
Se-ntreabă între dânşii de-s încă pintre vii.

Alăture-o româncă, expusă-n nepăsare
La tot ce duce moarte cu zvon nepomenit,
Găteşte-o mămăligă ferbinte de gustare
Într-un ceaun de schijă sub dâmbul prăbuşit.

O-ntreabă căpitanul: „Leliţă, nu ţi-e teamă
De bombe, de şrapnele ce zboară-n jurul tău?“
Răspunde româncuţa: „Nici nu le bag în seamă,
De lucru au şi ele, de lucru am şi eu!“