Primăvara cea verzie
Cu cosiţa-i aurie
Mi-au sosit voios în ţară,
Drăguliţa primăvară !

Ş-au adus un dulce soare,
Ş-un sîn plin de lăcrimioare.
Ş-au adus o lună plină
Ca s-o scalde în lumină.

Lunca rîde şi-nverzeşte,
Doru-n suflet se trezeşte.
Izvoraşul curge-n vale
Şi-mi aduce dor de cale.

Daţi-mi, daţi-mi aripioare,
C-aud glasuri de cucoare.
Daţi-mi aripi sprintenele,
C-aud glas de rîndunele.

Să mă duc în depărtare
Peste munţi şi peste mare.
Să mă duc în lumea-ntreagă
Ca o pasere pribeagă.

Duce-m-aş în cale lungă,
Dor să nu mă mai ajungă !
Duce-m-aş şi m-aş tot duce,
Dor să nu mă mai apuce !

1852, Iaşi