,,Frate, frate de stejar!
Lasă-mă să tai un par
Să-mi fac osie la car."
,,Frăţioare românaş,
Voios parul da-ţi-l-aş
Dac-ai face tu din el
Buzdugan de voinicel, [1]
Ghioagă mare nestrujită,
Cu piroane ţintuită,
Şi cu dânsa de-ai lupta
Să aperi moşia ta." [2]
,,Cornule, ce nu te-ndoi,
De-o creangă să te despoi,
Să-mi fac prăjină de boi?"
,,Frăţioare românaş!
Creanga lungă da-ţi-o-aş
Ca s-o faci arc de război
S-alungi leşii de la noi. [3]
Lasă boii, frăţioare,
Şi te dă la vânătoare,
Că nu-i timp de plugărie,
Şi e timp de vitejie."
,,Codri, codri, mă jur eu
Să ucid cu braţul meu
De tot cornul un duşman,
De stejar un căpitan."

[1] Buzduganele sunt armele favorite ale vitejilor din balade, precum şi ale zmeilor şi ale feţilor-frumoşi din poveşti. Zmeii când se întorn la casele lor, aruncă buzduganele din depărtări fabuloase, şi acestea după ce lovesc în poartă, merg de se aşează în cuiele de la pereţi. Lupta între zmei şi feţi-frumoşi începe totdeauna cu lovirea buzduganelor.

[2] Moşia strămoşească, patria! Mândre timpuri erau acelea când ţara reprezenta pământul tuturor, averea rămasă de la moşi-strămoşi şi când glasul codrilor chema pe români la vitejie!

[3] Acest vers lasă a presupune că balada e de pe timpul năvălirilor lui Sobieski şi ale altor regi poloni.