Arde-mă şi frige-mă,
Pe-un cărbune pune-mă!
De mă-i pune pe-un cărbune,
Ibovnicul nu ţi-oi spune.
De mă-i pune-ntr-o frigare,
Ibovnicul vină n-are!
De mă-i bate cu-o vărguţă
Peste ochi şi peste ţâţă,
Tot m-oi duce la portiţă
Să dau altuia guriţă.
De mă-i bate cu gardul,
Tot m-oi iubi cu altul!
Aşa-mi cere sufletul,
Aşa-mi este umbletul.
Via-n vară înfloreşte,
Iar în toamnă, cum rodeşte,
Vine graur de-o ciupeşte.
Eu de ieri am înflorit;
Sânu-mi încă n-a rodit
Şi îl arde-un foc cumplit.

1.    ↑ Vestitul poet rus Puşkin a tradus această horă din româneşte şi a introdus-o în poemul său intitulat Ţiganii.