Dusu-s-a bădiţa, dus
Pe valea Bistriţei-n sus.
El s-a dus ca să găsească,
Pofta lui să-şi împlinească,
Două vaci cu coarne largi
Şi copile care-s dragi,
Două oi ţigăi, bârsane
Şi copile năzdrăvane.
Dar el oricât ar umbla,
Ca mine nici c-a afla
Oiţică blândişoară
Şi nevastă bălăioară.