Istoriseşte-mi întrevederile şi convorbirile tale cu oamenii politici din Turcia şi din Englitera în chestia intereselor noastre, şi modul cu care fostul guvernator at Caucazului, generalul Graben, trimisul împăratului Nicolai, a surprins aderarea Înaltei Porţi la tratatul de la Balta Liman. Generalul pe care îl cunoscusem la Iaşi, căci era căsătorit cu una din surorile cumnatului meu Rolla, ajungând la Constantinopol, adresă Divanului mai multe cereri gogonate, cum se zice la ţară: precum dreptul de trecere liberă prin Bosfor flotei ruseşti de război, dreptul de protecţie ortodoxă pentru împăratul asupra tuturor creştinilor din Peninsula Balcanică, dreptul de a cumpăra flota vice-regelui de Egipt şi alte asemenea enormităţi. Divanul, susţinut în taină de către ambasadorii puterilor occidentale, răspunse prin un refuz categoric, pe care generalul Craben se făcu că-l înţelege ca un act de ostilitate în contra Rusiei şi pomeni cuvântul de declarare de război.

În zadar noi, românii aflători la Constantinopol, noi, cei cu durerea, ne încercarăm să asigurăm pe turci şi pe ambasadori că era o simplă comedie ce avea de ţintă numai tratatul de Balta Liman. Marii politici orientali şi apuseni ne tratară de ţărani de la Dunăre. Generalul Graben simulă pregătirile sale de plecare, însă pân-a nu se îmbarca avu o ultimă întâlnire cu vizirul şi-i zise: „Ce răspuns să duc eu împăratului? Înteţirea nejustificată a Divanului are să fie privită de Maiestatea Sa ca o ofensă personală şi, martor mi-e Dumnezeu, că eu doresc a feri, Turcia, precum şi pe Rusia, de calamităţ ile unui război. Tot ce v-am propus în numele împăratului, aţi respins după îndemnul ambasadorilor străini. Ei bine, puneţi-mă măcar în posibilitatea de a domoli mânia Maiestăţii Sale, ducând la Petersburg tratatul de Balta Liman subsemnat de Sultanul.“ Turcii se consultară cu ambasadorii şi a doua zi tratatul era învestit cu toate formele uzitate. Craben plecă din Constantinopol râzând în barbă, iar faimoşii diplomaţi, convinşi că au dat probe de o măiastră dibăcie diplomatică, trimiseră pe la guvernele lor respective o notă identică care proclama în cuvinte pompoase pretinsa lor victorie contra politicii ruseşti în Orient!

Descrie-mi în tot adevărul lor evenimentele de la 11/23 februarie 1866, care, oricum ar fi caracterul lor, formează o pagină importantă în istoria ţării.

Spune-mi, în fine, tot ce ştii din trecut prin alţii şi prin tine însuţi. Te gândeşte, amice, că dintre contemporanii noştri tu ai fost şi încă eşti unul din cei mai activi pe tărâmul politic şi posezi prin urmare un tezaur de suvenire care cer imperios să iasă la lumină în ochii generaţiei actuale şi ai celor viitoare. Urmează dar şirul epistolelor tale cu acea vervă fericită ce distinge cuprinsul volumului tău şi să-ţi ajute Dumnezeu a lăsa în urma ta un complet de schiţe pitoreşti, de memorii istorice, de tablouri sociale care să îmbogăţească analele Academiei noastre şi comoara literaturii române. Ele vor adăuga un titlu mai mult la acele dobândite de tine în ochii ţării ca unul din introducătorii României în era sa de lumină, de mărire şi de glorie.