Foicica fagului,
La poalele muntelui,
Muntelui Pleşuvului,
În mijlocul
Cîmpului
La puţul
Porumbului,
Pe cîmpia verde, -ntinsă,
Şi de cetine cuprinsă,
Sade Toma Alimoş,
Haiduc din Ţara-de-Jos,
Nalt la stat,
Mare la sfat
Şi viteaz cum n-a mai stat.
Sade Toma tolănit
Şi cu murgul priponit
În pripoane de argint,
Şi mănîncă frumuşel,
Şi bea vin din burduşel,
Şi grăieşte în ăst fel:
- Închinar-aş, şi n-am cui!
Închinar-aş murgului,
Murgului sirepului,
Dar mi-e murgul viţa mută,
Mă priveşte şi m-ascultă,
N-are gura sa-mi răspundă!
Închinar-aş armelor,
Armelor drăguţelor,
Armelor surorilor,
Dar şi ele-s fiare reci,
Puse-n teci
De lemne seci!
Închinar-oi codrilor,
Ulmilor
Şi fagilor,
Brazilor,
Paltinilor,
Ca-mi sînt mie frăţiori,
De poteri ascunzători;
D-oi muri,
M-or tot umbri,
Cu frunza m-or învăli,
Cu freamătul m-or jeli!
Şi cum sta
De închina
Codrul se cutremura,
Ulmi şi brazi
Se cletina
Fagi si paltini
Se pleca
Fruntea
De i-o răcorea,
Mîna
De i-o săruta;
Armele din teci ieşea,
Murguleţu-i rincheza.
Pîna vorba-şi isprăvea,
Burduşelul
Ridica,
Vinişorul
Ca gusta
Şi-n picioare se scula.
Ochii-şi negri d-arunca,
Peste cîmpuri se uita
Şi departe ce-mi zarea?
Ca-mi venea, mare, venea
Stăpînul
Moşiilor
Şi domnul cîmpiilor,
Manea, slutul
Şi urîtul;
Manea, grosul
Ş-arţăgosul;
Venea, mare, ca vîntul,
Ca vîntul şi ca gîndul,
Cu parul lăsat în vînt,
Cu măciuca de pamînt.
Pin' la Toma cînd sosea,
Din guriţa mi-i grăia:
- Bună ziua, verişcane!
- Mulţumescu-ţi, frate Mane!
- D-ale, Tomo Alimos,
Haiduc din Ţara-de-Jos,
Nalt la stat,
Mare la sfat,
Pe la mine ce-ai cătat?
Copile,
Mi-ai înşelat,
Florile
Mi le-ai călcat,
Apele mi-ai turburat,
Livezi
Verzi
Mi-ai încurcat,
Păduri
Mari
Mi-ai dărîmat.
Ia sa-mi dai tu mie seama,
Ia sa-mi dai pe murgul vama!
Toma, mare, d-auzea,
Din guriţă-i cuvînta:
- Cei văzut
Om mai vedea,
Ce-am făcut
Om judeca;
Pîn-atuncea, măi fîrtate,
Da-ţi mînia la o parte
Şi bea ici pe jumătate,
Ca să ne facem dreptate!
Toma, pin' să isprăvească,
Ii da plosca haiduceasca
Pe jumate s-o golească,
Mînia s-o potolească,
Ca c-un frate să vorbească.
Manea stînga
Şi-ntindea
Să ia plosca
Şi să bea,
Iar cu drepta
Ce-mi făcea?
Paloş mic că răsucea,
Pîntecele
I-atingea,
Maţele
I le vărsa
Şi pe cal încălica,
Şi fugea, nene, fugea,
Vitejia
Cu fuga!
Foicica de rogoz,
Săvai, Toma Alimoţ,
Haiduc din Ţara-de-Jos,
Nalt la stat,
Mare la sfat
Şi vitez cum n-a mai stat,
Cumpătul ca nu-şi pierdea.
Mîna
La rana
Punea
Şi din gura cuvînta:
- D-alelei, fecior de lele
Şi viteaz ca o muiere,
Nu fugi, ca n-am dat vama,
Nu fugi, c-o sa-mi dai seama!
Vreme multă nu pierdea,
Maţele ca-şi aduna,
Cu brîu lat se încingea,
Mijlocelul ca-şi strîngea
Şi la murgul se ducea,
Şi pe murg Încălica,
Iar din gura mi-i grăia:
- Murgule, murguţul meu,
Dat-mi-te-a taică-tău
Ca sa-mi fii de ajutor
La nevoie şi la zor,
Să te-ntreci cu şoimii-n zbor
Pîn-o fi ca să nu mor.
Tinerel ca m-ai slujit,
Dar ş-acuma, îmbătrînit,
Să te-ntreci la bătrîneţe
Cît puteai la tinereţe.
Azi te jur pe Dumnezeu
Sa mă porţi ca gîndul meu
Şi s-ajungi p-al cîine rău,
Ca mi-a răpus zilele,
Zilele, ca cîinele,
Pentru tine murgule!
Pîna Toma se găteşte,
Murgul coama-şi netezeşte
Şi din gura mi-i grăieşte:
- Lasă şeaua, sai pe mine,
Şi de coamă ţin-te bine,
Ca s-arat la batrîneţe
Ce-am plătit la tinereţe!
Pîna Toma se ţinea,
Murgul, mare, şi zbura;
Şi zbura tocmai ca vîntul,
Fară s-atinga pămîntul.
Cît o clipa de zbura,
Mult pe Manea-l întrecea,
Iara Toma, de-l vedea,
Îndărat se întorcea
Şi din fugă-i cuvînta:
- Maneo, Maneo, fiară rea,
Vitejia ţi-e fuga,
Că, de m-ai junghiat hoţeşte,
Mi-ai fugit şi mişeleşte.
Ia mai stai ca sa-ţi vorbesc
Pagubele sa-ţi plătesc,
Pagubele
Cu tăişul,
Faptele
Cu ascuţişul!
Bine vorba nu sfîrşea,
Murguleţu-şi repezea
Şi cu sete mi-l lovea;
Capu-n pulbere-i cădea,
Iar cu trupul sus, pe şea,
Calu-n lume se ducea.
Foicica micşunea,
Vreme multa nu trecea
Şi pe Toma-l ajungea
Moarte neagră, moarte grea.
De pe cal descalică,
Ochiul
Se-mpăienjenea,
Capul
I se învîrtea
Şi-n des codru se pleca,
Iar din gura ce-mi grăia?
- D-alelei, murguţule,
D-alelei drăguţule,
Ce-am gîndit
Am izbîndit,
Dar şi ceasul mi-a sosit.
Sapa-mi groapa din picior
Şi-mi aşterne fînisor,
Iar la cap şi la picioare
Pune-mi, pune-mi cîte-o floare:
La cap, floare
De bujor,
Sa mi-o ia mîndra cu dor,
La picioare,
Busuioc,
Sa mă plîngă mai cu foc.
Apoi, mare, să te duci,
Drumu-n codri să apuci
Pin' la paltinii trăzniţi,
Unde-s fraţii poposiţi.
Nimeni frîul să nu-ţi puie,
Nici pe tine să se suie,
Far' d-un tînar sprîncenat
Şi cu semne de vărsat,
Cu par lung şi gălbior,
Care-mi este frăţior,
Frăţior de vitejie,
Tovarăş de haiducie.
Numai el frîul sa-ţi puie
Şi pe tine să se suie;
Tu sa-l porţi şi pe el bine,
Cum m-ai purtat şi pe mine!
Bine vorba nu sfîrşea,
Sufleţelul ca-şi dedea:
Codrul se cutremura,
Ulmi şi brazi
Se cletina
Fagi şi paltini
Se pleca
Fruntea
De i-o răcorea,
Mîna
De i-o săruta,
Şi cu freamăt îl plîngea.
Murgul jalnic rîncheza,
Cu copita că-mi sapa,
Groapa mica ca-i făcea,
Finisor îi aşternea,
Floricele ca-i sădea,
Cu trei lacrimi le stropea,
Drumu-n codri c-apuca
Şi mergea, mare, mergea
Pîn' la paltinii trăzniţi,
La voinicii poposiţi.