De multe oare
Vezi în pieire,
Făr-o scânteie
De mântuire,
D-arme duşmane
Ncinse tării.

Oastea ce murii
Încungiurasă
Surpă aceea
Şi astă plasă,
Fără-ndurare
Ucide mii!

Nuntru-n cetate
Atunci suspină
Lângă altare
Femeile-nchină
Fruntea pe piatră,
Cuget la ceri!

Sunet d-oftare
De dureri grele
Domnul aude
Din tron de stele,
Curagi le-nsuflă
Nou adevăr!

După serbare
Duca cel june
Prest-a sa armă
Iar dreapta pune,
Scapără spada,
Semnal d-omor!

Juni, iacă Domnul
Este cu noi!
Cu noi e Domnul!
Strigă eroii.
Prin poartă iesă
Fulger din nor.

Umplut de spaimă,
Nemicul parcă
Să se mai lupte
În van să-ncearcă,
Amu se-nfrânge,
Ncepe-a fugi.

Învins nu este
Cel ce-n Zeu crede!
Că în credinţă
Puterea şede;
Ea patria scapă
Când este-a pieri!