Înalţat-am monumentul încă-n junea Românie,
Decât bronzul, fierul, piatra mult mai trainic am durat.
Pre el timpului fortune în turbata lor mânie
N-or putea ca să-l oboare pe cursul îndelungat.
Nu, de tot nu mor, că partea nobil-a fiinţei mele
La Cel care a creat-o va întinde al ei zbor;
Acolo ea, limpezită d-omeneşti pătimiri grele,
A ei voace va adaoge cătră a îngerilor hor,
Spre a lăuda Fiinţa care între lumele senine,
Fără început domnează şi domni-va fără de fine!