Imitaţie

Tinerel şi verde dafin împlântat-am dinioare
Şi-nălţat-am cătră ceriuri cu rugi pofte umelite,
Ca să vadă şi românii cele ramuri înflorite,
Ce urzesc cununi de laudă şi dau numelui lucoare.

Am rugat pe blândul Zefir ca din nori să se coboare
Şi pre el să-ntindă vara a lui aripi aurite,
Şi ca barbara fortună, strânsă în obezi cumplite,
Să nu aibă vro putere ca în urmă să-l oboare.

Ştiu că timpuri multe încă tupilată vieţui-va
Astă arbore în codruri ce pre Dacia umbrează,
Dar măcar târzie foarte, spre ceri mândră răsări-va,

Când prin Pronie, de unde soarta gintelor derază,
Român vrednic de cunună doară între noi veni-va,
Precum după oarbă noapte răsar line-a zilei rază.