Frunza care creşte verde
N muntele Carpat
A ei color nu-l va pierde,
Deşi-n iarnă-a dat.
Din cea frunză mii cunune,
Hai să ţesem, hai,
Pe români să încunune
De pe şes şi plai!

Pin bătrân tot încă-i verde,
Deşi-n iarnă-a dat,
A lui inimă n-o pierde
De cându-i Carpat.
Negru-i munte, verde-s salbe,
Râul curge viu,
Lui plăieş cu iţe albe
Creşte-un verde fiu.

Între munţi şi codrul verde,
De furtuni surpat,
Plăieş român nu s-a pierde
Cât va fi Carpat,
Cât pre miel iubi-va oaie,
Râul cât n-a sta,
Cât de fluier şi cimpoaie
Doin-a răsuna.