Viersul: Între Piatra Detunată

Pe la munte-i sărăcie,
Brad şi pin avem la plai,
Noi bem apă din părâie,
Turma caş ni dă şi trai.
Acolo giunea româncă,
Când e timpul neguros,
Sapă-ogorul pe o stâncă,
Sunând viersul ei duios.
Multe-odoare văd aice,
Să mă-ntorn la munte voi;
Cel ce vra a fi ferice,
Vie-n munte pe la noi.

Pe la munte-i avuţie,
Că umbrosul verde plai
E lăcaş de bucurie,
De plăcut şi dulce trai.
Acolo răsună stânca
De un cântec armonios,
Ghioacă-n horă cu românca
Păstorelul cel voios.
Eu mă-ntorn, dar las aice
Cugetul mulţămitori;
Gândiţi, când veţi fi ferice,
La românca uneori!