Într-arinele-arzătoare creşte-umbros şi nalt fenic,
Vermele-şi urzeşte-o lume numa-n sânul unui spic,
Vulturului place zborul pe-a fortunilor aripe,
Bucură-se fiara crudă în adâncul unei râpe.

Aşa firea înţeleaptă, prin un farmec minunat,
Pre făptură cu simpatie cătr-un lucru a legat;
Pentru omul este Partia a Eliziei câmpie,
Unde toate i s-arată şi-i răsună-n armonie.

Unde freamătul pădurei, murmuriul unui râu
Ni recheamă în memorie datoria unui fiu;
Cum natura înnoieşte toate-odoarele-i plăcute,
Aşa omul a sa Patrie s-o-nflorească prin virtute.