Omul cu năluci viază,
Lăsând lucrul cel vădit,
Numai umbra sa vânează,
Precum cânele au păţit.
Acel câne dineoare
Pist-o apă curgătoare
Trecea cu pripire-n not,
Ţiind o friptură-n bot.
Când în apă deodată
Alt-asemene-i s-arată.
Cânelul atunci să pare
C-acea porţie-i mai mare;
Deci vânându-i umbra-n apă
Nu numai că lucrul scapă,
Ci când botul au căscat
Puţin di nu s-au-necat,
Încât cu nimic din val
Teafăr abia scapă-n mal!