Cine-şi face zid de pace, turnuri de frăţie
Duce viiaţă fără greaţă într-a sa bogăţie.
Că-i mai bună dimpreună viiaţa cea frăţească
Decâtu râcă, care strică oaste vitejească.
Cine-i bogat de-avere pre lume-n tot omul,
De nu v-avea-ntru sine locuindu pre Domnulu,
Acela de-avuţie saţiu nu mai vede.
De i-ar da toată lumea, elu totu nu să-ncrede.
Şi de câtu multu strânge, mai multu să lărgeşte
Şi tot deşertu să vede-ntr-averea ce-i creşte.
Deci nime-ntr-avere să nu să gândească.
Că va putea să să-mple, să să odihnească.
Iară-ntr-a cărui sufletu Domnului lăcuieşte,
Acela de nemică nu mai jeluieşte.
Pentr-aceia totu omulu să nu se lenevească,
Pre Dumnedzeu în sufletu să-şi agonisească.