Se întâmpla în ceas de noapte,
Când tac a zilei vorbe, şoapte,
Veneam copii şi vă priveam,
Cu sfânta cruce vă-nsemnam
Şi mila Domnului chemam
Asupra capetelor voastre.
Păzeam a voastră liniştire
'Mi înseninam a mea gândire,
Privind cât de curaţi sunteţi,
Ce suflete senine voi aveţi,
Şi vă doream, fetiţi, băieţi,
Senine zile viitoare...
Acuma vin — nu văd viaţă,
Candela nu mai luminează,
Pe pat nu vă mai văd dormind,
Mai mult nu pot să vă cuprind,
V-a risipit al vieţii vânt --
Ce mare dor, ce mare jale!

Ianuarie 1912