Te spun cu mărturie.

V

La loc de răutate,

Plecat în neputință,

Svinția-ta, Ficioară,

Să-m trimiț sănătate,

Schimbându-mă din boală.

VI

O, prealuminat núor,

A lui Dumnezău Maică,

Pre ceia ce ne luptă

Le dă durere multă,

Cu svânta ta direaptă

Vestită de putere.

Pre cei din grele scârbe

Le fii, Ficioară, dvorbă,

Pre cei din strâmbătate

Îi apără și-i scoate.

Dezleagă-i din greșele

Pre carii țî să roagă,

Că svinția-ta, Doamnă,

Câte vei țî să poate.

VII

Cade-să-ntr-adevărul

Toț să te fericească,

A lui Dumnezău Maică,

Pururea fericită

Și-n tot fără prihană,

Dumnezăului nostru

Ce ești Maică cinstită,

Mai sus de heruvimii

Și decât serafimii

Fără samă slăvită.

Fără de putregiune

Pre Dumnezău cuvântul.

Doamnă, ce l-ai născutu-l,

Că ești adevărată

A lui Dumnezău Maică,

De te mărim, Ficioară.