Foaie pentru minte, inimă şi literatură, Nr. 13, 30 martie 1842

De când eram încă mic,
Doina ştiu, şi Doina zic,
Căci românul, cât trăieşte,
Tot cu Doina se mândreşte.
Eu cu Doina mă plătesc
140 Constantin Negruzzi
De bir şi de boieresc;
Boii mei când aud Doină,
Ară ţelină şi moină,
Şi îmi samăn cel ogor,
Cântând Doinele cu dor.
Iar de aud vreo fetiţă
Cântând Doina-n poieniţă,
Alerg fuga de-o găsesc,
Şi de Doina îi vorbesc.
Ea m-ascultă bucuroasă,
Căci îi mândră şi frumoasă,
Şi-mi zice că m-a iubi,
Dacă Doina i-oi vorbi.
Vă spun drept, orice mi-ţi face,
Doina ştiu şi Doina-mi place.