[top]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituie 2087 de oameni, dintre care 46.77% - bărbaţi și 53.23% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului era următoarea: 99.09% - moldoveni, 0.34% - ucraineni, 0.48% - ruşi, 0.10% - alte etnii. În satul Cernoleuca au fost înregistrate 851 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.4 persoane.

[top]Istoria localitații

Prima atestare documentară a satului Cernoleuca datează din anul 1546.

[top]Resurse naturale

Parcul dendrologic din Cernoleuca a fost creat pe la sfîrşitul secolului al XIX-lea de unul dintre marii oameni de ştiinţă, pedagog, naturalist, membru al Societăţii Naturaliştilor din Basarabia, vestitul filantrop Constantin Kazimir, născut în 1860 în această localitate. A studiat la Academia Agricolă din Petersburg şi la Universitatea din Leipzig. Ca savant a studiat fosforiţii din solurile Basarabiei, a elaborat măsuri eficiente de luptă împotriva dăunătorilor pomiculturii, viţei de vie şi altor culturi agricole. Ca profesor C. Kazimir a ținut cursuri la Universitatea din Sankt Petersburg şi în universitățile din Europa. În cadrul Societăţii Naturaliştilor din Basarabia el a condus secţia de agronomie, a participat la întemeierea Şcolii agricole din s. Grinăuţi, Ocniţa. La Cernoleuca, satul său natal Constantin Kazimir, prin 1894, fondează un parc dendrologic, iar pe teritoriul lui construieşte Şcoala pentru copiii ţăranilor, Şcoala parohială cu cămin, Conacul şi alte construcţii, care se încadrau excelent în compoziţia peisagistică a parcului. Ca material de construcţie a fost folosită cărămida şi olanele arse la fabrica lui din Climăuţi. Parcul cu toate construcţiile de pe teritoriul lui, ca elemente compoziţionale, a fost de o rară frumuseţe. Dintre toate construcţiile vechi plasate pe teritoriul parcului, astăzi se mai păstrează blocul Şcolii parohiale, căminul acestei şcoli, blocul şcolii vechi şi altele. În aceste edificii în prezent funcţionează Casa de copii orfani. Şcoala, construită de C. Kazimir pe pantă, în partea de sud a parcului, a funcţionat pînă la 1976. Este regretabil faptul că frumosul conac a fost dărîmat. Din el au rămas numai pereţii şi mormane de cărămizi roşii. La Văscăuţi, Constantin Kazimir a întemeiat o gospodărie exemplară cu livadă şi un parc în stil englezesc. În decurs de trei decenii Constantin Cazimir a pregătit în Basarabia, pe cont propriu, peste 500 de specialiști în agricultură, a deschis spitalele din Dîngeni şi Edineţ. S-a stins din viaţă la 12 iunie 1910, la numai 50 de ani. Astăzi pe teritoriul parcului se mai păstrează specii de plante arborescente decorative precum: molidul înţepător, paltinul de câmp, jugastru, nucul comun, cireşul amar, teiul de Caucaz, plopul alb, salcia albă, mărul domestic, pădureţ, paltinul de munte, arţarul american, frasinul obişnuit, ulmul velniş etc.