Reformarea şi eficientizarea administrației publice

Provocările cu care se confruntă Moldova modernă, instabilitatea politică şi social-economică la etapa reformelor nefinisate, înaintează cerinţe înalte faţă de calitatea administrației publice. Schimbările sistemice impulsionate de realizarea în practică a noii paradigme de dezvoltare, schimbările dinamice ale necesităţilor societăţii au nevoie de instituţii eficiente, înalt profesioniste ale puterii de stat. Direcţia strategică prioritară a dezvoltării ţării trebuie să devină crearea unui sistem stabil de continuitate a puterii de stat, unită şi îndreptată spre dezvoltarea statului Republica Moldova în baza unei creşteri radicale a eficienţei guvernării.

Gestionarea eficientă este condiţia esenţială a vitalităţii oricărui sistem social, dar şi a statului, în general. Eforturile de trecere la un sistem democratic de guvernare, prin democratizarea puterii, a relaţiilor politico-administrative s-au ciocnit de incapacitatea noilor instituţii democratice, nivelul scăzut al administrației publice, din motivul lipsei instruirii profesionale în materie de guvernare a ţării a politicienilor şi birocraţilor. Se suprapune aici şi nivelul jos al culturii generale, dar şi morale al majorităţii funcționarilor publici, lipsa patriotismului şi dragostei faţă de ţara sa, nivelul jos de remunerare al funcţionarilor, iar, în consecinţă, birocratizarea sistemului puterii de stat, care rămîne unul dintre principalele obstacole în calea soluţionării problemelor sociale şi politice majore. Acest lucru a condus la agravarea şi amplificarea unor asemenea fenomene negative, precum sărăcirea păturilor largi ale populaţiei, creşterea bruscă a inegalităţii sociale şi nedreptăţii, oligarhizarea politicii şi creşterea economiei tenebre, a corupţiei, nihilismul juridic şi consolidarea separatismului.

Strategiile de guvernare utilizate de către autorităţile moldoveneşti pe parcursul întregii perioade de independenţă a ţării se bazează pe dominarea mecanismelor administrative, orientate spre o centralizare rigidă şi alinierea „verticalei puterii”, caracterul autoritar de implementare al reformelor sau „algoritmic” (principiul strict corporatist) de distribuţie al funcţiilor guvernamentale, în rezultatul cărora statul şi societatea, împărţite în sfere de influenţă (domenii ale politicienilor concreţi), pierzîndu-şi elementele cheie ale guvernării ierarhice sînt imposibil de guvernat. Modernizarea guvernării presupune schimbarea tipului socio-cultural al relațiilor dintre stat şi societate, ceea ce nu se întîmplă la etapa dată în Republica Moldova.

În condiţiile dezvoltării insuficiente a tradiţiilor şi instituţiilor democratice, dar şi a educaţiei morale scăzute a funcţionarilor de stat, încep să acţioneze mecanismele tenebre ale administraţiei de stat, iar în procesul luării deciziilor domină interesele grupurilor financiar-oligarhice. Toate acestea duc la înrăutăţirea tuturor parametrilor de dezvoltare ai societăţii pînă la limite critice, conduc la slăbirea statalităţii şi pun sub semnul întrebării pregătirea societăţii pentru un model democratic de guvernare.

Schimbările politice care au loc în Moldova contemporană, creează nevoi stringente de construire a unui model nou de guvernare, care ar avea un potenţial mare de mobilizare şi dezvoltare. La baza acestui model trebuie să stea redefinirea rolului, funcţiilor statului și serviciului public în cadrul reformelor administrative moderne. Rezultatul realizării noului tip de administrație publică trebuie să devină un stat eficient şi renovat, condus exclusiv de către profesionişti în domeniul guvernării de stat, care au studii în domeniu, care au fost verificaţi moral şi au educaţia corespunzătoare. Societatea şi statul trebuie să fie conduse de cei mai buni!

Într-o societate democratică modernă statul este o combinaţie a două subsisteme de bază: aparatul de stat, supus birocratizării şi comunitatea cetăţenilor. În condiţiile formării democraţiei în Moldova guvernarea statului ar trebui să fie privită ca unitate dialectică a acestor două începuturi, pe de o parte, guvernarea organizaţiei statale, iar pe de altă parte − conducerea populaţiei. În acest caz, guvernarea nu se bazează numai pe relaţia de pe verticală a legăturilor organelor guvernamentale, ceea ce duce adesea la birocratizarea şi lipsa de eficacitate, dar şi pe legăturile de pe orizontală ale organelor puterii de stat cu cetăţenii, organizaţiile obștești şi structurile sectorului privat.

Căile de perfecţionare ale administrației publice sînt menite să soluționeze o serie de probleme de bază:

1. Necesitatea îmbunătăţirii continue a mecanismului de separare al puterilor în stat.

2. Delimitarea, în continuare, a competenţelor autorităţilor centrale şi locale în domeniul responsabilităţilor comune, descentralizarea competenţelor de administrare şi în acelaşi timp, consolidarea structurii ierarhice centralizate de guvernare şi îmbunătăţirea disciplinei executorii a organelor puterii de la toate nivelurile în domeniile care ţin de competenţa puterii centrale.

3. Reducerea numărului de niveluri ale conducerii, accelerarea proceselor de planificare şi de luare a deciziilor.

4. Înlăturarea dualităţii şi paralelismului între structurile puterii prezidenţiale şi executive în sistemul guvernării statului.

5. Crearea unui sistem eficient cu multe nivele şi etape de selectare, formare profesională şi alte forme de pregătire a tinerilor pentru gestionarea structurilor de stat şi cele ale puterii locale.

6. Îmbunătăţirea sistemului de pregătire şi recalificare profesională a funcționarilor publici, inclusiv şi a aleşilor poporului.

7. Interzicerea activităţii politice tuturor funcţionarilor publici profesionişti, garantarea păstrării locurilor de muncă funcţionarilor publici în cazul schimbării puterii politice.

8. Reducerea numărului funcţionarilor publici şi majorarea semnificativă a salariilor celor care rămîn. Statul ar trebui să ia, în totalitate, asupra sa grija pentru guvernanţii săi şi familiile lor.

9. Asigurarea unui controlul democratic eficient al puterii executive din partea celei legislative.

10. Realizarea reglementării legislative în diverse domenii de activitate ale societăţii, eliminarea vidului legislativ din multe domenii ale administrației publice.

11. Perfecţionarea mecanismului de guvernare în următoarele domenii: ideologic, metodologic, normativ-juridic, organizaţional, de personal, inovaţional, de informare şi comunicare, de analiză şi prognozare.

Schimbările structurale profunde şi dinamica cererilor perioadei de tranziţie la o economie de piaţă funcţională, care se dezvoltă în baza programelor de stat şi democraţiei reprezentative, cer de la funcţionarii publici profesionişti şi de la conducători calităţi şi competenţe fundamental noi. În primul rînd, ar trebui să posede la perfecţiune metodele şi mijloacele moderne ale administrației publice, să aibă o gîndire creativă şi capacităţi pentru inovaţii, care ar permite depăşirea inerţiei sociale şi instituţionale a structurilor birocratice. În plus, aceștia trebuie să fie înarmaţi cu cunoştinţe fundamentale din domeniul politicii, economiei, managementului, analizei politice, teoriei procesului decizional, prognozei sociale, conflictologiei. Aceste persoane trebuie să aibă o reputaţie impecabilă, să fie sănătoase fizic şi moral.

* Optimizarea conducerii politico-administrative
* Responsabilitatea elitei politice pentru calitatea conducerii politico-administrative
* Contracararea utilizării abuzive a puterii publice
* Asigurarea colaborării forţelor social-politice şi consolidarea societăţii
* Perfecţionarea sistemului de stat şi politic
* Ideologia partidelor şi cultura politică
* Opoziţia ca subiect al procesului democratic şi politic