Republica Moldova, fiind un stat mic, cu potenţial economic, militar şi politic şi de influenţă relativ modest, este capabilă să-ţi realizeze interesele sale naţionale pe arena internaţională, în primul rînd în colaborare cu statele ce au un statut geopolitic mai înalt. Statele mici sînt întotdeauna obiect de influenţă geopolitică ale marilor puteri şi statelor regionale, iar succesul politicii lor externe, în majoritatea cazurilor, este determinat de capacitatea de a avea un curs pro-activ, fără să devină ostatici ale uneia dintre părţile rivale.

Extrem de periculos este rolul de monedă de schimb în procesul opoziţiei geopolitice, care ar putea să arunce un stat mic în zona indiferenţei şi incertitudinii.

Statele mici sînt interesate în mod obiectiv să formeze uniuni, ceea ce sporeşte statutul lor geopolitic şi le dă un anumit grad de libertate faţă de statele regionale. Orientarea geopolitică a unor astfel de uniuni, de obicei, se construieşte în baza unei superputeri mondiale sau regionale, de la care se aşteaptă contribuţia la rezolvarea problemelor socio-economice şi sprijinul pentru asigurarea stabilităţii şi securităţii, consolidarea suveranităţii. Pe de altă parte, marile puteri au nevoie de state mici, pentru hotărîrea problemelor regionale în contextul extinderii zonei lor de influenţă şi asigurarea ieşirii către zonele geopolitice greu accesibile.

Prezenţa supraputerilor la nivel regional şi influenţa factorului extern asupra ţărilor din Europa de Est într-o mare măsură determină specificul dezvoltării Moldovei, dar şi direcţia formării şi transformării regimurilor politice acestor ţări. Pe de altă parte, apartenenţa istorică a Moldovei la civilizaţia şi cultura politică europeană determină tendinţa ţării spre integrare în cele mai importante organizaţii continentale multilaterale şi în primul rînd în Uniunea Europeană.

Factorii externi care influenţează transformarea internă şi priorităţile politicii externe a Republicii Moldova ca stat al Europei de Est, sînt:

În primul rînd, politica Statelor Unite, subordonată anumitor scopuri − ambiţiilor globale şi controlul a cît mai multe resurse şi posibilităţilor de a avea influenţă printre ţările „blocului de Vest”, SUA continuă să joace rolul de lider în realizarea influenţei din exterior asupra dezvoltării procesului politic în ţările Europei de Est.

În al doilea rînd, politica activă a Federaţiei Ruse în scopul de a preveni extinderea spre est a Alianţei Euro-Atlantice, care este percepută de clasa conducătoare a Rusiei ca o ameninţare militară directă a intereselor naţionale ale acestei supraputeri regionale şi a perspectivelor de refacere a zonei de influenţă în cadrul fostei Uniuni Sovietice.

În al treilea rînd, politica comună externă a statelor membre UE, menite să asigure securitatea frontierelor sale estice şi stabilizarea spaţiului din preajma frontierei prin dezvoltarea cooperării diferenţiate cu ţările partenere.

În al patrulea rînd, influenţarea parametrilor relaţiilor internaţionale, intereselor şi poziţiilor de către statele mari puternic industrializate, de multe ori contrar principiilor declarate ale dreptului internaţional. Principiul de separare al sferelor de influenţă se manifestă într-o formă deghizată, în contextul proceselor de globalizare.

În al cincilea rînd, perspectiva creării unui spaţiu de securitate comun în afara alianţelor, care va include anumite state, organizaţiile şi instituţiile existente deja, care sînt menite să garanteze indivizibilitatea spaţiului de securitate Euroasiatic şi controlul asupra armelor.

În al şaselea rînd, menţinerea pericolului, ameninţărilor şi provocărilor faţă de interesele naţionale ale Republicii Moldova, necesitatea analizei profunde şi detaliate a acestora în contextul în care persistă confruntarea inter-civilizaţională în lume. Fiecare dintre aceste apeluri este strîns legat de interesele statelor vecine, precum şi de aspiraţiile geopolitice ale supraputerilor, care sînt uneori contrare intereselor naţionale ale Republicii Moldova.

În al şaptelea rînd, tendinţa de a spori influenţa sa asupra situaţiei interne din Republica Moldova din partea ţării vecine, România, conducerea căreia, în ciuda prezenţei unor probleme economice şi sociale majore în propria ţară, foloseşte o mulţime de metode de extindere a prezenţei sale în Republica Moldova: de la introducerea de românismului în toate sferele vieţii din Moldova, pînă la obţinerea la maxim de către cetăţenii Republicii Moldova a paşapoartelor româneşti şi pînă la lărgirea sferei de activitate a serviciilor de informaţii româneşti pe întreg teritoriul Republicii Moldova.

Securitatea şi stabilitatea ţărilor vecine cu Uniunea Europeană devine din ce în ce mai importantă în procesul politicii moderne europene. Aceasta se explică nu numai prin extinderea structurilor euro-atlantice şi prin ieşirea lor spre frontierele fostei Uniuni Sovietice, ci şi prin specificul regiunii însăşi, care are un potenţial semnificativ în diverse domenii şi care în acelaşi timp, include un număr suficient de provocări la diferite nivele, dar şi ameninţări.

Un impact semnificativ asupra procesului de modernizare al ţării îl are dezvoltarea comerţului exterior al Republicii Moldova. Acesta este direct legat de asigurarea intereselor naţionale şi, mai presus de toate, cu punerea în aplicare a reformelor eficiente în economie, creşterea nivelului de trai.

În astfel de circumstanţe, obiectivele pe termen lung şi obiectivele politice ale statului moldovenesc devin un motiv deosebit de important pentru întreg comerţul exterior. Alegerea direcţiilor regionale şi a partenerilor pentru relaţii economice externe, caracterul şi amploarea relaţiilor cu diferite ţări trebuie să fie orientat pe utilizarea eficientă a cooperării internaţionale în interesul dezvoltării socio-economice a Republicii Moldova.

Cel mai important obiectiv al politicii externe a Republicii Moldova ar trebui să fie nu tendinţa de a cîştiga punctaj politic pentru puterea actuală, prin demonstrarea unui sprijin internaţional larg al acţiunilor sale, ci să lucreze asiduu în scopul protejării intereselor economice ale Republicii Moldova pe arena internaţională şi pentru crearea unui mediu internaţional favorabil pentru reunificare, dar şi de dezvoltare a ţării.

Tendinţa politicienilor moldoveni de a utiliza factorul extern în scopul consolidării propriilor poziţii în interiorul ţării ascunde în sine ameninţarea amplificării dependenţei tot mai mari a autorităţilor moldoveneşti de ţările străine în schimbul micilor serviciilor oferite de statele străine (vizita unui demnitar de rang înalt a unei puteri mondiale în Republica Moldova, declaraţiile demnitarilor de nivel mondial şi regional în sprijinul actualului guvern, asistenţă financiară, în toate cazurile, mai mică decît rezervele valutare ale ţării, care sînt practic păstrate în bănci străine şi în hîrtii de valoare, etc.)

O asemenea atitudine faţă de contactele externe, este caracteristică pentru politicienii moldoveni pe parcursul întregii perioade de independenţă şi include o mare ameninţare pentru Republica Moldova şi poate, aşa cum am subliniat mai sus, să transforme ţara noastră într-o monedă de schimb în jocul marilor puteri globale. În această chestiune ar trebui o dată şi pentru totdeauna să punem capăt imitaţiei de activitate politică externă şi să trecem la o politică prudentă, planificată de protecţie a intereselor naţionale, să fie asigurată continuitatea guvernării, indiferent de conjunctura politică internă.

Politica externă a Republicii Moldova trebuie să fie construită pe imaginea cea mai completă şi obiectivă din lume, pe continentul european şi în regiune, procesele trebuie să aibă loc în baza unei abordări cît mai cuprinzătoare şi sistematice, contemporane, unei evaluări obiective a consecinţelor posibile ale acestora pentru Republica Moldova din punctul de vedere al intereselor naţionale.

* Politica externă a Republicii Moldova în contextul globalizării
* Priorităţile integrării regionale
* Principalele priorităţi ale politicii externe a Moldovei