Zahorna este un sat din cadrul comunei Dobruşa, raionul Șoldăneşti, cu o suprafaţă de circa 1.80 kilometri pătraţi și perimetrul de 7.82 km. Satul Zahorna este situat la o distanță de 26 km de orașul Șoldănești și la 87 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 357 de oameni. Satul Zahorna este menționat în documente la începutul secolului al XVII-lea.
Read moreCalendar of events
- 614764
- 1
Chişinău, the municipiu Chisinau
- Statut:
- Municipiu
- Prima atestare:
- 1436
- Populația:
- 779 800 locuitori
Municipiul Chișinău este capitala Republicii Moldova, centru urban cu important potenţial economic, social, cultural. Amplasat în partea centrală a țării, orașul este traversat de rîul Bîc cu afluenții Durlești și Bulbocica. Suprafața orașului este de 120,1 km pătrați. În componența municipiului Chișinău intră cinci sectoare – Botanica , Buiucani, Centru, Ciocana, Rîșcani, șase orașe – Codru, Cricova, Durlești, Sîngera, Vadul lui Voda, Vatra și 28 de localități rurale.
Contents
[top]Populația
Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia municipiului Chișinău constituie 712 218 oameni. Populația urbană este de 644 204 locuitori, dintre care în cele cinci sectoare ale municipiului locuiesc 589 445 oameni (46.11% - bărbaţi și 53.89% - femei). Orașele din componența municipiului au o populație de 54 759 oameni. Populația satelor din componența municipiului este de 68 014 locuitori. Structura etnică a populaţiei urbane (în cadrul sectoarelor municipiului) este următoarea: 68.62% - moldoveni, 9.17% - ucraineni, 15.72% - ruşi, 1.01% - găgăuzi, 1.41% - bulgari, 0.44% - evrei, 0.13% - polonezi, 0.05% - ţigani, 3.44% - alte etnii. În Chișinău au fost înregistrate 210 216 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.8 persoane. Structura etnică a populaţiei urbane (inclusiv orașele din componența municipiului) este următoarea: 69.95% - moldoveni, 8.84% - ucraineni, 15.06% - ruşi, 0.97% - găgăuzi, 1.34% - bulgari, 0.41% - evrei, 0.12% - polonezi, 0.07% - ţigani, 3.23% - alte etnii. În ansamblu în mediul urban au fost înregistrate 226 376 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.8 persoane. Conform datelor Anuarului statistic „Chișinău în cifre, 2009”, la data de 1 ianuarie 2010 populația municipiului Chișinău constituia 786 300 oameni, iar densitatea populației era de 1375,4 locuitori pe 1 km pătrat.
[top]Resurse naturale
Conform Anuarului statistic „Chișinău în cifre, 2009”, la data de 1 ianuarie 2010 fondul funciar al municipiului Chișinău constituie 57 164 ha și cuprinde: terenurile cu destinație agricolă (25 378 ha), terenurile din intravilanul localităților (14 524 ha), terenuri destinate industriei, transporturilor şi cu alte destinaţii speciale (4 088 ha), terenurile destinate ocrotirii naturii (1 059 ha), terenurile fondului silvic (4 030 ha), bazinele acvatice (1 321 ha), terenurile fondului de rezervă (6 764 ha). În limitele orașului, plantatiile verzi ocupă 2741 ha, fără terenurile înverzite interioare din cartiere. Zonele verzi cuprind pădurile-parcuri, parcurile, gradinile, scuarurile, parcul dendrologic, grădina botanică, grădina zoologică, etc. Rețeaua hidrografică a Chișinăului face parte din bazinul rîului Nistru. Orașul este traversat pe o lungime de 19,5 km de rîul Bîc, cu afluenții săi Durlești și Bulbocica, iar în extremitatea sud-vestică de un alt afluent – Ișnovăț. În parcurile din sectoarele Botanica, Rîșcani, Bariera Sculeni au fost create bazine acvatice artificiale. Lacurile de acumulare Ghidighici si Ialoveni sînt locuri îndrăgite de odihnă a orășenilor. Rezervele de ape subterane ale Chișinăului permit aprovizionarea municipiului cu apă potabilă în proporție de 20 %. În straturile acvatice subterane sînt și ape minerale utilizate pentru tratarea afecțiunilor gastro-intestinale. Pe teritoriul Chișinăului și în împrejurimile sale se află numeroase zăcăminte de materiale de construcție (calcar, var, nisip, piatră brută, pietriș, argilă), exploatate la Cricova, Mileștii Mici, Făurești, Goian, Bubuieci, Vadul lui Vodă și Cobusca. Pe teritoriul Chișinăului au fost înregistrate 27 specii de mamifere (arici, cîrtițe, lilieci șoareci de cîmp, veverițe, diverse rozătoare, etc.), 75 specii de (lăstuni, grauri, vrăbii, ciori, etc.) și 14 specii de reptile și amfibieni (broaște, broaște de rîu, șerpi, șopîrle, etc.). În bazinele acvatice viețuiesc circa 20 specii de pești (plătica, carasul, bibanul, crapul, soreanul, etc.).
[top]Istoria localitații
Teritoriul ocupat actualmente de orașul Chișinău a fost locuit din cele mai vechi timpuri. În rezultatul investigațiilor arheologice au fost descoperite urme ale unor stațiuni din epoca paleolitică (35 000 – 8 000 ani î.Hr.), așezări din epoca timpurie a fierului (secolele X – VIII î. Hr.), ale culturii Cerneahov (secolele III-IV), tezaure cu monede romane din secolul al IV-lea, așezări din secolele VIII-IX, monumente ale perioadei tătaro-mongole de la mijlocul secolului al XIV-lea. Prima atestare documentară a Chişinăului datează din 17 iulie 1436, fiind menţionat printre reperele naturale ale hotarului moşiei lui Oancea Logofătul „…lîngă Bîc, … în dreptul Chişinăului lui Acbaş, la Fîntînă, unde este seliştea tătărească”. După prima atestare istorică, Chişinăul este frecvent menţionat în documentele interne, în legătură cu aşezările din apropierea sa – satul lui Oţel, atestat în 1436, din 1517 devenit satul lui Ieremia Vistiernicul, actuala suburbie Visterniceni, satul Buiucanii, atestaţi documentar în timpul lui Ştefan cel Mare, denumirea căruia a dat nume unui sector al Chişinăului, satul Hrusca, atestat în timpul lui Ştefăniţă, satele Vovinţenii, Gheţeoanii (partea de jos a satului Visterniceni), Munceştii. În 1576 documentele menţionează Chişinăul ca sat în ţinutul Lăpuşnei, cu mori în Bîc vîndut de către Vasiutca, strănepoata lui Vlaicu pîrcălab, lui Dragoş. Urmaşii săi vînd Chişinăul marelui vistiernic Constantin. La începutul deceniului al cincilea al secolului al XVII-lea Chișinăul întră în proprietatea mănăstirilor Sf.Vineri, Galata și Frumoasa din Iași. În domnia lui Eustratie Dabija Chișinăul este trecut în documente ca tîrg în ținutul Lăpușna (1666), iar locuitorii sînt numiți tîrgoveți. Pentru a consolida noul statut al localității Eustratie Dabija alipise la ocolul tîrgului Chişinăului satul Visterniceni. Duca Vodă extinde ocolul tîrgului Chișinău, atribuindu-i satul Gheţeoani de dincolo de Bîc. În anul 1671 la Chișinău sînt atestaţi pîrcălabul şi şoltuzul, reprezentanți ai administrației locale. Miron Costin în Cronica polonă pomenește Chişinăul printre oraşele Ţării de Jos. Dimitrie Cantemir în „Descrierea Moldovei” amintește de Chișinău ca despre un tîrguşor de mai mică însemnătate. În documentele cancelariei moldoveneşti, începînd cu anul 1712, Chişinăul este numit în exclusivitate tîrg, aici fiind concentrate dughene, cîrciumi, piața, depozite domneşti cu mălai. La finele secolului al XVII-lea, Moldova devine arena războaielor polono-otomane astfel încît în anul 1683, în timpul campaniei în Moldova a regelui polon Ian Sobieski, Chişinăul este devastat de cazaci, iar în 1690 - de turci şi tătari. În 1739 Chișinăul este din nou devastat de armata turcească, provocîndu-se pagube mari tîrgului. În această perioadă Chișinăul începe să se extindă, ocupînd o parte a moșiei satului Buiucani și concomitent încep conflictele între mănăstirile proprietare a Chișinăului și tîrgoveți, care aveau la origine interese comerciale. La mijlocul secolului al XVIII-lea(1756) prin Chișinău trecea poşta turcească, mezilul, arteră rutieră devenită importantă şi din punct de vedere comercial. Din relatările unui călător străin aflăm că la acea dată Chișinăul semăna cu „un tîrgușor de provincie, cu uliți strîmte și întortocheate, care tindeau să se urce în sus pe versanlul apusean, cu case mici acoperite cu șindrilă sau stuf, împrejmuite de garduri improvizate din bîrne și nuiele, cu turlele cîtorva biserici de lemn ițite printre copacii de salcîmi”. Recensamîntul populației din anii 1772-1774 atesta la Chișinău 162 de birnici (circa 700-800 locuitori) moldoveni, armeni, greci, evrei care se îndeletniceau cu comerțul, meseriile, agricultura, pescuitul, etc. În Chișinău sînt ridicate primele biserici din piatră: Mazarachi (1752), Sfinții Împărați Constantin și Elena (1777). În 1788 Chişinăul este din nou devastat de armata turcească care se retrăgea după o înfrîngere suferită de la trupele ruse. Aproape toate construcţiile urbane din centrul Chișinăului au fost incendiate, iar vatra tîrgului a rămas o perioadă pustiită. Chișinăul era un oraș în proprietatea mănăstirilor Galata și Frumoasa care erau mănăstiri închinate, adică subordonate unor lăcașe religioase din afara Moldovei. Chişinăul a ieșit de sub tutela mănăstirească abia în 1818, cînd guvernul rus a propus să se facă schimb – în locul Chişinăului mănăstirilor le-au fost propuse alte sate. Chişinăul împreună cu satele Buiucani, Hrusca şi moşia Vovinţeni, au fost dăruite statului de către proprietari, patriarhul Ierusalimului şi arhimandritul mănăstirii Muntelui Sinai, la 22 aprilie 1818. în acest an Chișinăul devine centrul administrativ al regiunii Basarabia. Orașul crește, apar noi instituții, au loc lucrări de amenajare a orașului. Din 1829 pînă în 1834 în Chișinău au fost amenajate fîntîni, care aprovizionau cu apă populația, una dintre cele mai vechi fiind izvorul în regiunea bisericii Mazarachi. Din mijloacele dumei orășenești este construită Catedrala și Clopotnița (1830-1836), Arcul de Triumf (1840-1841). În anul 1832 la Chișinău se deschide Biblioteca Publică a Primăriei, sînt inaugurate Liceul Regional (1833), Școala Pomicolă din Basarabia (1842), etc. Populația Chișinăului crește de la 7000 de locuitori în anul 1812 la 58 000 în anul 1850 ca rezultat al politicii de colonizare promovate de guvernul țarist. În acestă perioadă la Chișinău se stabilesc în număr apreciabil bulgari, sarbi, greci, armeni, gagauzi, etc. În 1856 Alexandru Bernardazzi devine arhitect principal al orasului, grație eforturilor căruia Chișinăul se transformă treptat într-un centru urban de tip european. Se construiesc noi edificii publice, se pavează străzile și piețele, se amenajeazș parcurile și scuarurile, pe arterele principale ale orașului se instalează felinare cu gaz lampant. În 1871 se construiește gara și se deschide circulația pe linia de cale ferată Chișinău-Tighina-Tiraspol. În 1892 este pus în funcțiune primul apeduct orășenesc. Chişinăul se extinde teritorial la sfîrşitul secolului al XIX-lea prin incorporarea satelor vecine – Visterniceni, Rîşcani (Gheţeoani), Vovinţeni, Munceşti, o parte a moşiei satului Buiucani. În deceniul trei al secolului XX se dezvoltă potențialul industrial al orașului prin deschiderea fabricilor de încălțăminte, de tricotaje, de blănuri, de mezeluri, cîteva mori și brutării. În perioada interbelică la Chișinău își încep activitatea mai multe instituții de învățămînt și de cultură: Liceul Militar, Liceul de Fete „Regina Maria”, Gimnaziul „Mihai Eminescu”, Liceul „B. P. Hasdeu”, Liceul Eparhial, Facultatea de Științe Agricole din Iași, Conservatorul Național, Conservatorul Unirea, Teatrul Național, Muzeul Național de istorie a Naturii și Muzeul Bisericesc. În 1940, după instaurarea puterii sovietice, la 2 august 1940 este proclamată Republica Sovietică, Socialistă Moldovenească cu capitala la Chișinău. După terminarea celui de-al doilea război mondial a început reconstruirea orașului care a avut de suferit de pe urma operațiunilor militare. Către anul 1950 au fost construite 85 de fabrici și uzine, printer acre Fabrica de tricotaje „Steaua roșie”, Combinatul de mobilă, Fabrica de confecții nr.1, Fabrica de încălțăminte, Combinatul de tutun, etc. din 1948 în Chișinău începe construcția caselor cu 3 etaje, au fost reconstruite mai multe edificii publice. Concomitent se dezvoltă transportul urban, în 1946 a fost restabilită circulația tramvaiului, iar în 1949 este deschisă prima rută de troleibuz din Chișinău, a crescut numărul rutelor de autobus care legau centrul orașului cu suburbiile. În anii `60-`70 ai secolului XX în Chișinău activează cu succes întreprinderile industriale „Moldovahidromaș”, „Vibropribor”, „Microprovod”, „Electromașina”, „Volna”, „Plodselihozmaș”, „Zorile”, etc. În această perioadă au fost date în folosință 1,6 mln metri pătrați, 16 școli noi, 7 spitale, 36 de instituții preșcolare. În anul 1982 volumul producției industriale a depășit de 7 ori indicatorii anului 1960. Fondul locativ al orașului era de 7,3 mln metri pătrați, orășenii erau deserviți de circa 1000 unități comerciale, peste 700 unități de alimentație publică, peste 400 de întreprinderi de deservire socială. În Chișinău activau 28 de instituții medicale, 6 instituții de învățămînt superior, 17 instituții medii de specialitate, 53 școli de cultură generală, 14 școli polivalente. Instituțiile de cultură includ 5 teatre, filarmonica, circul, 76 de case de cultură și cluburi, 8 parcuri, 10 cinematografe, 94 de biblioteci publice, 7 școli muzicale, școala de arte, etc.
[top]Monumente istorice
Biserica „Mazarache” este cel mai vechi edificiu de cult din oraș, ctitorit între anii 1752 - 1777 de către serdarul Vasile Mazarache. Biserica are planul în formă de cruce treflată, care vine din Athos prin Serbia şi Bulgaria. Elementul dominant al edificiului, dezvoltat pe verticală, este turla-clopotniţă încoronată cu un acoperiş în formă de clopot. Partea altarului este consolidată în exterior cu contraforturi masive care contribuie la expresia de sobrietate şi monumentalitate a edificiului. Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” a fost ctitorită în 1777 de marele spătar și staroste al negustorilor din Iași Constantin Rîşcanu. Biserica a avut la început hramul Învierea Domnului, însă în 1834, la cererea lui Iorgu Rîşcanu, a fost schimbat hramul, în memoria ctitorului. Edificiul de cult a fost și biserică de cimitir. Boierul Rîșcanu este înmormîntat la intrarea în biserică, iar în apropierea bisericii sînt înmormântaţi reprezentaţii unor mari familii de nobili moldoveni: Donici, Ctargi, Russo, Krupenscki, etc. Sub aspect planimetric, ea se remarcă prin apropierea de formula veche moldovenească (configuraţia alungită, componenţa tripartită adaptată cultului grec-oriental, terminaţia treflată), dar intrarea a fost transferată de pe axul longitudinal înspre partea de sud a pronaosului, completat ulterior cu un mic pridvor. Biserica „Bunavestire” a fost construită înainte de 1795 şi refăcuta integral în 1807-1810 de căpitanul Gavriil Terinte. Planul ei drept, în formă de navă, derivă din tipul vechi al bisericilor modoveneşti - un rezultat al transpunerii arhitecturii ecleziastice de lemn în zidărie. Catedrala „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, menţionată documentar în anul 1773 în Catagrafia bisericilor din Basarabia. Biserica de piatră Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, a fost ctitorită în anul 1775 de către Mănăstirea Galata din Iasi, lucrările fiind finisate în anul 1765. Începînd cu 1818 biserica este reconstruită fiind sfințită în 1825. Planul biserici este în formă cruciformă, altarul avînd forma unei abside semicirculare şi comunică cu naosul, luminat de două ferestre, printr-o catapeteasmă înaltă din lemn. Clopotniţa, formată din două caturi, cu înălţimea de 14,50 metri, este înălţată deasupra naosului. După reconstrucţie i s-au adăugat 5 turle. Pridvorul a fost construit ulterior. Edificiul a păstrat elementele generale ale bisericilor moldoveneşti, reprezentînd o derivare a planului treflat. Catedrala „Nașterea Domnului” a fost construită din piatră între anii 1830-1836 de către arhitectul A.Melnikov. Construcţia a fost amplasată în apropierea reşedinţei Mitropoliei, alături de Grădina Publică din Chișinău. Catedrala „Naşterea Domnului” era cel mai impunător monument de arhitectură din acea perioadă, care reprezenta o ruptură de tradiţiile de construcţie a bisericilor moldoveneşti. Aspectul sobru şi monumental a fost asigurat de planul de tip cruce greacă înscrisă cu turlă masivă, alcătuit dintr-o cupolă şi un tambur cilindric larg, susţinut de patru piloni mari din interiorul clădirii, iar în exterior — de fațada în forma porticului din şase coloane cu frontoane triunghiulare. Alături de Catedrală a fost înălţată şi clopotniţa, în patru niveluri, repectînd tradiţia arhitecturii ruse. La nivelele de jos era o capelă, iar cel superior reprezenta camera clopotelor, încununată cu o cupolă sferică. În 1962 clopotniţa a fost aruncată în aer, iar Catedrala a fost transformată în sală de expoziţii. În 1991 edificiul a fost retrocedat Bisericii, demarînd lucrările de restaurare, care au durat pînă în anul 1996. În 1997 a fost construită clopotnița, dar cu unele modificări. La începutul secolului XX a fost construită clădirea Dumei orăşeneşti care urmează tradiţiile goticului italian şi ale Renaşterii tîrzii, arhitect, M. Elladi, cu colaborarea lui A. Bernardazzi. La începutul secolului XX a fost construită clădirea Băncii, astăzi Sala cu Orgă, care reprezintă stilul eclectic, îmbinînd elemente romantice cu concepţia generală clasicizantă, după proiectul inginerului M. Cekerul-Kuş. A. Bernardazzi (1831-1907) a fost unul dintre cei mai talentați și prolifici arhitecţi ai Basarabiei de la sfîrşitul secolului al XIX-lea şi de la începutul secolului următor. După proiectele sale fie cu participarea lui au fost construite circa 30 de edificii: biserica grecească „Sfîntul Panteleimon” (1889-1891) în stil neobizantin; clădirea Gimnaziului de fete „Dadiani” (1900-1903) în stil gotic; capela Gimnaziului de fete din strada Puşkin (1895-1897), unde se combină elemente ale arhitecturii ruse de la sfîrşitul secolului al XVII-lea cu elemente de arhitectură orientală. În 1927 în centrul Chișinăului a fost instalată statuia monumentală a lui Ştefan cel Mare pe un piedestal construit după proiectul arhitectului A. Bernardazzi. Monumentul este opera sculptorului Alexandru Plămădeală, care a fost de asemenea iniţiatorul Muzeului de Arte Plastice din Chișinău.
[top]Sfera socială
Conform datelor statistice la data de 1 ianuarie 2010 rețeaua instituțiilor de învățămînt din municipiul Chișinău cuprindea 152 de instituții preșcolare (33 577 copii); 166 de instituții preuniversitare (școli primare – 19; gimnazii – 18; școli medii de cultură generală – 22; licee – 101, în care învață 82 562 de copii); 18 instituții de învățămînt secundar profesional; 21 de instituții de învățămînt mediu de specialitate (colegii); 27 de instituții de învățămînt superior universitar. Rețeaua instituțiilor științifice cuprinde Academia de Științe a Republicii Moldova, instituțiile de învățămînt superior universitar și instituții specializate de cercetări științifice. Dintre 83 de organizații care efectuează lucrări tehnico-științifice 61 sînt instituții științifice, 13 organizații de proiectare și 9 instituții de învățămînt superior universitar. Rețeaua instituțiilor de cultură din municipiul Chișinău cuprinde 49 de biblioteci publice, cu un fond de carte de 4015 mii exemplare; 26 de instituții culturale cu 6 500 locuri, 12 teatre, 15 muzee. Sfera ocrotirii sănătății cuprinde 15 spitale (inclusiv republicane) pe teritoriul municipiului cu o capacitate de 10 908 paturi; 394 de instituţii medicale de tip ambulatoriu sau policlinică, care acordă ajutor medical populaţiei; în sfera ocrotirii sănătății sînt angajați 7 152 medici și 9 275 cadre personal medical mediu.
[top]Economia locală
Municipiul Chișinău este cel mai mare și dezvoltat centru economic al republicii, cu o pondere considerabilă în economia națională. În prezent în municipiu sînt înregistrați peste 55 000 agenți economici. Municipiul asigură peste 45% din volumul PIB al republicii și peste 60% din volumul total al impozitelor și taxelor incasate la bugetul consolidat. După produsul regional brut calculat pe cap de locuitor, nivelul municipiului este de două ori mai mare comparativ cu media pe republica. În sectorul industrial al municipiului Chișinău activează peste 1800 de întreprinderi. Circa 400 de întreprinderi reprezintă industria alimentară, 180 de întreprinderi - industria ușoară, 380 de întreprinderi – industria constructoare de mașini și prelucrarea metalelor, 126 de întreprinderi - industria chimică, etc. Sectorul industrial al municipiului reprezintă peste 65% din volumul total al industriei prelucrătoare pe țară, inclusiv, industria alimentară – 33,7%, fabricarea produselor de tutun – 88,1%, industria textilă – 62,7%, fabricarea articolelor vestimentare – 50,8%, prelucrarea pieilor, fabricarea încălțămintei –94,6%, industria lemnului – 67,1%, industria chimică – 91,6%, fabricarea mobilei – 98%, industria constructoare de mașini – 84,6%, fabricarea articolelor din minerale nemetalifere – 74,2%. Complexul industrial al orașului este format din 19 formațiuni industriale (cu suprafața de 2800,7 ha), în care sînt amplasate peste o mie de întreprinderi din diferite domenii de activitate economică (sfera de producere, transport, energetica si comunala). Cea mai mare parte a a întreprinderilor industriale se află în partea de nord-est a municipiului Chișinău. Pe teritoriul municipiului activeaza peste 1.300 unitati comerciale cu suprafața comercială de 121 000 mii metri pătrați. Sectorul alimentației publice include 705 unități comerciale cu 47 100 locuri. Pe teritoriul municipiului își desfășoară activitatea 38 de piețe agricole cu suprafața de 70,1 ha și 13 416 locuri de comert. În municipiu sînt inregistrate 19 banci comerciale, inclusiv 3 filiale a băncilor străine. În prezent în municipiul Chișinău activează peste 2200 de întreprinderi cu capital străin.
© Moldovenii.md all rights reserved.
Is forbidden to copy the materials without the owner’s consent.
The information published on the site can be taken only by indicating the source www.moldovenii.md .
If you have any questions please contact us by email: support@moldovenii.md
www.moldovenii.md does not support and does not promote any of the political parties.
Comments
(0)Atenţie! Doar utilizatorii înregistraţi pot comenta, autentificaţi-vă, vă rugăm.