— Albă păsărică !
Ce stai singurică
Lîngă cuibul tău ?
Nu-i ziua senină,
Sau nu curge lină
Apa la pîrău ?

De ce plîngi cu jale ?
Vezi sorile tale
Cum se veselesc.
Prin luncile-umbroase
Vezi cît de voioase
Zbor şi ciripesc !

Ce durere, spune,
Ce dor greu supune
Inimioara ta,
De stai singurică,
Dragă păsărică,
Şi nu poţi cînta ?

— Frate,-n depărtare
O pajură mare
Se-nalţă mereu.
Gheara-i se lungeşte,
Ochiu-i se ţinteşte
Tot spre cuibul meu.

Apa-i lină, frate,
Frunza lin se bate
În codru-nflorit.
Dar cuibu-mi jos cade
Că de mult îl roade
Un şerpe cumplit !

1843, Iaşi