Amărâtă turturică,
O! sărmana, vai de ea!
Cât rămâne singurică
O! sărmana, vai de ea!
Zboară tristă prin pustie
O! sărmana, vai de ea!
Mai mult moartă decât vie.
Cât trăieşte tot jeleşte,
Cu alta nu se-nsoţeşte.
Trece prin pădurea verde,
Dar ea pare că n-o vede.
Zboară, zboară până cade
Şi pe lemn verde nu şade,
Iar când stă câteodată,
Stă pe ramură uscată
Ori se pune pe o stâncă
Şi nici bea, nici nu mănâncă.
Unde vede apă rece,
Ea o tulbură şi trece,
Unde vede-un vânător,
Către el se duce-n zbor.