Plugurile intră-n sat,
Nevestele zac în pat.
Mă dusei la mine-acasă,
La nevasta-mi cea frumoasă,
Ca să prind un sărutat,
Ea-mi zice: ,,De eşti bărbat
Şi ai suflet cu durere,
Adă-mi o cupă de miere
Şi-mi adă-o cupă de vin
Durerea să mi-o alin,
Ia şi cea sită din cui
Şi făină din budui
Şi-mi fă iute-o turtă lată
Să nu-ncapă pe lopată,
Ah! drăguţ bărbatul meu,
Să faci cum ţi-oi zice eu.
Cânepa mi-am semănat,
Dar când fu pe adunat
Boala-n trupu-mi a intrat!
Îs bolnavă şi mai moartă,
Cânepa cade de coaptă.
Ia tu coasa de-o coseşte,
De boală mă mântuieşte,
Şi ia grebla de-o adună,
Şi de boală mă răzbună".
Vin cu miere i-am adus,
La cânepă eu m-am dus,
Dar nimic n-am ajutat,
Că nevasta m-a lăsat
Ş-a luat, luat cu ea
Sărmana inima mea!
Asta-i lumea, ard-o focul!
Când chiteşti să cerci norocul,
Nici că-n lume-i afli locul!