29. Fiindcă după Reglement toţi românii au dreptul de a fi faţă la lucrările obşteştii Adunări, lucrări ce privesc însăşi soarta lor, şi fiindcă stăpânirea a cercat în mai multe rânduri a opri publicului intrarea în sala Camerei, Obştea cere ca: „Seanţele obşteştii Adunări să fie publice“. Totodată, potrivit Reglementului, cere ca: „Ţinerea bunei orânduieli în sânul Camerei să atârne de aceasta însăşi, iar nu de vornicia de aprozi“.

30. Fiindcă obşteasca Adunare este reprezentaţia naţiei şi are de sfântă îndatorire întemeierea fericirilor Patriei şi sprijinirea drepturilor fiecărui român, Obştea cere ca: „Tot pământeanul să aibă dreptul de a adresa jalbă obşteştii Adunări“ (spre a putea găsi ocrotire împotriva nedreptăţilor ce ar pătimi din partea stăpânirii).

31. Fiindcă prin împărţire de posturi, de ranguri şi de răsplătiri băneşti la deputaţi, domnul are mijloace de a-şi forma o majoritate favoritoare intereselor sale şi vătămătoare intereselor ţării, precum se poate dovedi prin actele Camerelor trecute care, fără nici un drept, au hărăzit lui Mihail Sturza banii poşlinei şi ai rezervei, şi care, mărindu-i lista civilă, i-au mai încuviinţat încă a lua din Visterie suma de aproape de 40.000 galbeni, sub cuvânt de chirie de palat, Obştea, spre a pune stavilă corumperii deputaţilor, cere ca: „Deputaţii să nu poată fi în slujbă şi să nu poată primi nici ranguri, nici răsplătire bănească în vremea deputăţiei lor“.

32. Fiindcă chipurile întrebuinţate de ocârmuire în alegerea deputaţilor obşteştii Adunări de acum au fost cu totul ilegale şi împrotiva glăsuirii Reglementului, adică: fiindcă Mihail Sturza a trimis în ţinuturi pe dl visternic şi pe dl postelnic ca să înfluenţeze voturile alegătorilor prin împărţire de bani, de posturi şi de decreturi; şi fiindcă afară de aceste mijloace de corumpere a mai întrebuinţat încă şi îngrozirea, trimiţând la Bacău pe dl aga din Iaşi cu arnăuţi şi pompieri înarmaţi, ca să fie faţă la alegere; şi fiindcă fără nici o dreptate Mihail Sturza a depărtat din sânul Camerei pe dl Lascar Rosetti, deputatul Huşului, şi a numit de la sine pe altul în loc; şi fiindcă o asemene Adunare alcătuită prin chipuri arbitrare şi nelegiuite nu insuflă nici o încredere ţării, Obştea cere: „Desfiinţarea acestei Camere (ce nu poate exista, după Reglement fiind ilegală) şi înjghebarea unei noi Adunări, fară nici o înrâurire asupra alegătorilor din partea guvernului, pentru ca aceasta să fie adevărata reprezentaţie a naţiei şi adevărata închezăşuire a fericirii Patriei“.

33. Fiindcă până acum articolul 57 din Reglement a fost nebăgat în seamă, Obştea cere ca: „În puterea acelui articol, Camera să aibă dreptul de-a face domnului punere înainte a tot felul de lucru privitor la folosul obştesc“.

34. Fiindcă Mihail Sturza, urmând sistemului său de dărâmare a naţiei, a căutat a opri dezvoltarea inteligenţei, spre a ţinea pe popor în întunecime; şi fiindcă de când s-a suit pe tron, el a înăduşit orice încercare de propăşire prin înfiinţarea unei cenzuri aspre şi despotice (de care nici se pomeneşte în Reglement) şi prin închiderea arbitrară a celor mai bune foi publice, precum Alăuta românească, Dacia literară şi Propăsirea, Obştea, dorind luminarea poporului şi înflorirea literaturii româneşti, cere: „Ridicarea cenzurii în privirea tuturor trebilor şi a intereselor din lăuntrul tării“. Şi aceasta pentru ca pe viitor toate actele ce s-ar face împotriva legilor să fie supuse publicităţii, iar nu să rămână ascunse şi necenzurate de Obşte.

35. Fiindcă înarmarea arnăuţilor de către stăpânire a arătat vederat ţării întregi care sunt simţirile adevărate ale părintelui Moldovei, Mihail Sturza, pentru obşte şi fiindcă semeţia unei asemenea măsuri duşmăneşti a îngrijit pe toţi locuitorii atât pentru vremea de faţă, cât şi pentru viitor, Obştea, spre a se pune în stare de apărare a averilor şi a vieţii, cere: „Înformarea grabnică a unei garde cetăţene prin toate târgurile tării, alcătuită atât de români, cât şi de străini proprietari“.

Acestea sunt, fraţilor, cererile Obştii pentru folosul şi siguranţa Patriei; judecaţi acum, în cuget curat, care a fost duşmanul vostru? Obştea, ce le-a propus domnului, sau Mihail Sturza, care nu a vroit să le încuviinţeze?

După săvârşirea redacţiei acestor articole, lucrate în grabă, pentru că stăpânirea ameninţa adunările Obştii, s-a făcut citirea lor în faţa unui mare număr de boieri însemnaţi, de neguţători şi de străini adunaţi în sala logofătului Costache Sturza şi încuviinţându-se ele de către toţi, cu toţii au cerut să adauge iscăliturile lor la iscăliturile mădulărilor comitetului. Peste 800 de nume s-au subscris pân-în seară şi au întărit valoarea acelei lucrări. Însuşi preasfinţia-sa mitropolitul Moldovei a consfinţit prin a sa iscălitură dreptele cereri ale Obştii. A doua zi, comitetul a împărtăşit ministrului copie de articolele pomenite, pentru ca să o arate domnului, nădăjduind că domnul s-ar ţinea de făgăduinţa ce dase de a împlini dorinţele poporului. Însă Mihail Sturza, care acum îşi pregătise puterile armate bizuindu-se în oarecare notă a Rusiei atingătoare de Principatele Dunării, îşi azvârle deodată masca de părinte al Patriei şi deodată s-arată în toată furia sa. Ura lui asupra bunilor patrioţi, aţâţată prin reclamaţiile drepte ale naţiei, se trezeşte mai înveninată decât oricând! Stăpânit de interesul său particular, temându-se de a pierde mijloacele sale de îmbogăţire prin încuviinţarea acelor 35 de puncturi, şi mai cu seamă îngrozindu-se la ideea de a fi silit prin o nouă Cameră să deie socoteală de toţi banii ţării în vreme de 14 ani, Mihail Sturza se face surd la plângerile Patriei sale, dispreţuieşte cererile ei şi porunceşte fiilor săi, beizadelile Dimitrie şi Grigore, să pornească miliţia asupra Obştii, oriunde ar găsi-o adunată! Părintele Patriei, făr-a se îngriji de ideea războaielor civile, porunceşte uciderea între fraţi de acelaşi sânge, de acelaşi nume, de aceeaşi lege!

Odată cu această poruncă, el fuge de la palat, se închide în cazarmă, şi acolo, aţâţând soldaţii prin băuturi îmbătătoare şi prin răstălmăcirea punctului glăsuitor despre garda cetăţeană; făcându-i să creadă că Obştea vroieşte să desfiinţeze miliţia prin formarea acelei gărzi; înşelându-i cu tot soiul de clevetiri împrotiva acelor ce vroiau binele lor, îi repede asupră-le ca asupra unei bande de hoţi răzvrătitori.

Şase sute de soldaţi, întovărăşiţi de pompieri cu topoare, de arnăuţi înarmaţi şi de un tun, se pornesc sub comanda beizadelelor, merg de calcă casa logofăt. Costache Sturza şi, negăsind acolo decât pe stăpânii casei, se înaintează spre locuinţa dlui Aleco Mavrocordat.

În vremea aceasta, un mic număr de persoane, adunate la dl Mavrocordat, aşteptau răspunsul ocârmuirii, făr-a avea nici un prepus de măsurile ce se pregăteau la cazarmă; când deodată câţiva mădulări ai comitetului, întorcându-se de la dl ministru, le spun că vodă nu vroieşte a încuviinţa unele din cele mai drepte cereri ale Obştii. Totodată soseşte vuietul că miliţia s-a înarmat şi s-a pornit din cazarmă!

La aflarea acestor veşti o indignare grozavă pătrunde pe toţi. Toţi într-un glas strigă: „La arme, fraţilor! vodă ne-a înşelat! Vodă vrea să ne omoare! La arme, la arme, să ne apărăm viaţa!“ Dar pân-a nu apuca încă de a se pune în stare de apărare, miliţia soseşte şi, urmând poruncilor lui beizade Grigore, se aruncă asupra tinerilor neînarmaţi ce găseşte în casa lui Mavrocordat şi, măcar ca aceştia strigă la soldaţi: „Fraţilor! noi vrem binele vostru! noi suntem fraţii voştri!“, soldaţii turbaţi îi lovesc cu straturile şi cu baionetele puştilor, rănesc vreo câţiva din ei, îi leagă ca pe nişte hoţi şi îi duc la cazarmă, după ce au sfărâmat toate mobilele din casă!

După această izbândă în care şefii miliţiei au câştigat hula lumii prin cruzimea poruncilor lor, oamenii poliţiei, comenduiţi de aga, şi soldaţii cu arnăuţii, comenduiţi de beizade Grigore încep a se abate ca cete de hoţi pe la birturi şi pe la casele boierilor, strică uşile, sfarmă mobilele, pradă lucrurile şi leagă pe toţi câţi găsesc înlăuntru. Târgul întreg este luat în asalt de bande de slujitori beţi şi de arnăuţi aprinşi de dorul prădăciunii. Casa cneazului Gheorghe Cantacuzino este călcată noaptea, deşi stăpânul casei este sudit rusesc. Armele cneazului, ceasornice de preţ şi alte, tot ce se găseşte sub mâinile arnăuţilor este prădat.

— Casa Rosetteştilor este călcată şi tuspatru fraţii arestaţi şi închişi la cazarmă. Casele lui Neculai Docan, a logofăt. Lupu Balş, a lui Harnav şi alte multe sunt călcate fără sfială; şi într-o singură noapte peste 200 de oameni sunt prinşi, legaţi şi aruncaţi în închisori. Iar 13 din tinerii cei mai însemnaţi din Moldova sunt legaţi în căruţe de poştă şi duşi la Galaţi, făr-a li se da nici apă măcar într-un drum de 14 poşte, făr-a li se da nici mantale de coperit, spre a fi feriţi de răceala nopţii! De la cazarma din Galaţi ei sunt transportaţi la cetatea Măcin de pe malul drept al Dunării, fără să fi fost nici judecaţi, nici osândiţi de vreun tribunal după pravilele ţării. — Cât pentru ceilalţi nenorociţi de prin temniţele Iaşului, numai ei şi Mihail Sturza, şi Dumnezeu ştiu ce necazuri au pătimit, ce pedepse au suferit şi suferă încă poate, pentru că au manifestat nobila dorinţă de îmbunătăţiri în Patria lor!

Iată, fraţilor! rezultatul făgăduinţelor lui Mihail Sturza! înşelăciuni, nelegiuiri, călcări de case, prădăciuni, risipiri, schingiuiri, închideri prin temniţe, bătăi cu bicele prin închisori, exiluri, călcări de drepturi ale tuturor, dispreţuirea legilor ţării, osânde fără judecată pravilicească, pedepse barbare împrotiva tuturor aşezămintelor ţării noastre! Şi încă nu-i tot! Mihail Sturza, nemulţumindu-se cu toate jertfele ce au picat de mâinile sale şi vroind a se dezbăra odată pentru totdeauna de tinerimea ţării, de acea bandă de răzvrătitori ce avea curaj a protesta împotriva nelegiuirilor ocârmuirii, Mihail Sturza, zic, vroind a secera cu o singură lovitură toată nădejdea Patriei, face liste de proscripţii şi le trimite pe la ţinuturi cu porunci aspre de prigonire asupra celor cuprinşi în ele; închide graniţele pentru ca nimeni să nu poată scăpa de zbirii lui, nici să poată intra în ţara lor tinerii ce se întorceau din străinătate; făgăduieşte preţuri mari pentru capetele unora din fraţii noştri, anume: Costache Moruzi, V. Ghica şi alţii şi totodată, profitând de groaza obştească şi întrebuinţând toate mijloacele de corumpere şi de ameninţare, adună prin ţară iscălituri de mulţumire pentru părinteasca lui oblăduire!

Iată, fraţilor, faptele cu care domnul Moldovei s-a făcut răspunzător către Omenire şi către Dumnezeu. Acestea sunt petele neşterse cu care el s-a acoperit în ochii lumii de faţă, şi ai viitorimii!

Acum Mihail Sturza triumfează, căci a ajuns la scopul său! Tinerimea, nădejdea ţării, este proscrisă! Patrioţii cei mai vrednici sunt depărtaţi de la sânul Patriei, încât cei dintre dânşii care sunt încă pe loc au rămas fără ajutor şi fără putere! Acum domnul Moldovei triumfează, căci Moldova poartă doliul copiilor săi! Fraţilor români din toată România!

Voi, locuitorilor săteni din Moldova, ale căror drepturi au fost dispreţuite de acel ce se numeşte Părintele Vostru;

Voi, neguţătorilor, care aţi fost jigniţi în interesele voastre prin pusteirea capitalei;

Voi, boierilor, care aţi câştigat cinstirea lumii întregi, sprijinind drepturile poporului;

Voi toţi care vă jeliţi fraţii, părinţii, rudele şi copiii depărtaţi de la sânurile voastre prin tirania ocârmuirii;

Veniţi să unim cu toţii glasurile noastre şi să protestăm împotriva lui Mihail Sturza! Să protestăm în numele fraţilor noştri, care au fost şi sunt încă pedepsiţi prin închisori şi exiluri, fără de a fi fost judecaţi! — în numele Patriei noastre ce este în agonie! — în numele Omenirii batjocorite! în numele lui Dumnezeu care ne priveşte!

Veniţi să unim cu toţii glasurile noastre şi să le înălţăm la ceruri, pentru ca să se coboare în Patria noastră Sfânta Dreptate, ce judecă pe cei răi şi îi supune la pedepse înfricoşate spre a-i face pilde de îngrozire omenirii în toate veacurile!

Vasile Alecsandri

(Mădular al comitetului ales de Obşte pentru redacţia cererilor sale.)

Mai - 1848