Iubite frate! --De 12 ani acum, de când călătoresc prin deosebitele părţi ale lumii, tu mă urmăreşti cu ochii şi cu sufletul. Dulcea iubire de fraţi, care ne leagă împreună, naşte în inima ta o grijă tainică asupra soartei mele de călător, soartă expusă la tot soiul de întâmplări, şi adeseori de pericole. De aceea preocuparea mea cea mai necontenită este de a-ţi scrie din toate colţurile pământului unde mă aflu, pentru ca să-ţi dau semn de viaţă şi să te îndemn a fi liniştit în privirea mea, căci este un Dumnezeu priitor pentru călători. Eu acum am sosit la Gibraltar, această stâncă uriaşă acoperită cu tunuri englezeşti; şi peste câteva ore plec la Maroc, spre a vizita în grabă coastele Africii, pân-a nu intra în Spania.

De vroieşti a cunoaşte cum am făcut drumul până aici, îţi trimit jurnalul meu de călătorie. Adio; ia-ţi copiliţa pe braţe şi spune-i că moşul ei are să-i aducă de jucărie pe sultanul de Maroc.

(Gibraltar, 1853)