Dacă Troia-n a ei ziduri Paladiul ar pi pastrat,
Care Gioe chiar din Olimp a trimes spre-a ei ferire,
A lui Priamos domnie în putere şi-nflorire
Teafără-ntre pericoli pe temeiuri ar fi stat.

Nu a zeilor urgie, nu Ahilevs înfiorat,
Nici a grecilor mii vase ce vărsau foc şi pieire,
Nu Ulis prea înţeleptul, cu ghibacea uneltire,
Ilion ş-a sale temple în ţărân-ar fi surpat.

Cu asemene scop mare, naţiei mântuitor,
Reglementul ca paladiu pe-Academie a urzit,
Ca să fie de virtute şi ştiinţe viu izvor.

Că Moldovei sânta Pronie fericire a menit
Pe cât zelul şi credinţa vor păstra acest odor,
Care după ani o mie p-orizon i-au răsărit.