Înaintea privirilor întregului nostru popor moldovean din Basarabia se desfăşură un larg câmp, care trebuie lucrat cu toate silinţele, ca să dea roadele cuvenite. Acest câmp este starea în care ne aflăm noi astăzi. Iar roadele acestui câmp vor fi acele dreptăţi cetăţeneşti şi naţionale, la care năzuim noi cu toţii. Soarta noastră e în mâinile noastre şi, numai având privirile întotdeauna îndreptate la deşteptare, ne vom deştepta. Să nu uităm că naţia (norodul) noastră are în sine mari puteri ascunse, care aşteaptă numai dezvoltarea (desfăşurarea) lor. Şi odată desfăşurate, ele pentru totdeauna ne vor face pe noi fericiţi în toate privinţele. Să ne sculăm dar din somnul nostru, cum s-au sculat acum mai mult de un veac fraţii noştri de peste Prut. Să ne pornim munca în pace şi linişte pe calea binelui. Şi să ştim că deşteptarea noastră stă numai într-o muncă culturală (de minte). Trebuie să avem în vedere că asta-i scăparea noastră de întuneric.

De pildă, începutul binevoinţei pentru limba moldovenească are mare însemnătate pentru alegeri la noi în Basarabia, care ne aşteaptă de curând. La alegerile trecute starea noastră în această chestie (întrebare) a fost mult mai neprielnică. Limba moldovenească pe atunci nu se bucura deloc de consimţire. Moldovenii n-aveau nici gazeta lor, în care să-şi spuie toate nevoile şi suferinţele.

Acuma, după cum vedeţi, starea lucrurilor s-a cam schimbat şi e mai bună pentru noi. Acest lucru, că avem limba noastră nu numai vorbită prin bordeiele sătuleţelor basarabene, ci de acum şi scrisă prin cărţi, prin gazetă, trebuie mult să ne îmbărbăteze. Tiparul naţional ne va ajuta foarte mult la aparărea drepturilor noastre în timpul alegerilor.

Avându-l, noi vom putea să ajungem la izbândă mai curând (degrabă), decât fără dânsul. Prin el noi suntem în stare să alegem cât mai mulţi moldoveni de-ai noştri, şi anume pe aceia, pe care îi vrem noi şi pe care îi credem destoinici de a fi împuterniciţii neamului nostru. Şi spre asta trebuie puse toate străduinţele noastre, ceea ce o va face, pe cât va fi cu putinţă, gazeta noastră. Însă dacă limba naţională are aşa însemnătate în faţa alegerilor viitoare, apoi cu atât mai mult trebuie să lucrăm noi la înălţarea ei, la răspândirea culturii (învăţăturii, luminării) noastre şi să ne folosim de ea pe cât se poate de larg.

Îndeobşte, cu cât mai mult primim, cu atât mai mult trebuie să lucrăm, ca să dobândim ceva şi mai mult. Aşa stă acuma lucrul nostru, lucrul poporului (norodului) moldovenesc. Şi o repet (o zic iarăşi): să ţinem minte că noi, mulţumită culturii naţionale putem vieţui ca un popor înaintat. Iar cine vrea să vieţuiască acela trebuie să muncească şi să lupte.