XIV. Privilegiile scutelnicilor să se întărească.

XIX. "Cărţile mazililor şi ale postelnicilor să nu se mai înnoiască."

XXI. Asedosie pe trei ani.

XXIII. Holerca să fie oprită a mai veni de peste hotar, şi velniţele să fie slobode şi fără plată, însă numai la pământeni.

XXV. Boierii să aibă slobodă voie a trimite arzuri la Poartă la vreo "nemulţămire" despre domn, sau şi din ei a trimite, însă numai pentru "obşteşti interesuri".

În proiectele aceste este o curioasă amestecare de idei economice bune de monopol şi, peste tot, gândul de a înghiţi obştea în boierii pruhişti, şi a cârmui pe deasupra domnului o oligarşie veneţiană.

Mai găsim încă un al treilea proiect, care se deosebeşte de cele două, deşi întemeiază constituţia sa pe boierie privilegiată. Art. II. "Domnia să meargă în moştenire la fiul cel mai mare, ori, lipsând el, apoi la neamul cel mai aproape de acelaşi sânge". Dar proiectul acesta, iarăşi ca celalalt, restrânge ocârmuirea. Este curios că oligarşiile se apropie de anarhia dlui Proudhon.

Al patrulea proiect e proiectul lui I. Tăutul; şi preambulul deschide îndată orizontul naţional: cererile cele mai însemnătoare ce se fac din partea "obştiei Moldaviei", "în întocmire cu cele cuprinse prin obşteasca jalobă, trimise cătră pre înaltul Devlet, şi în temeiul sfântului înalt împărătesc ferman, ce s-a slobozit, ca să fie obşteşte sfinţite aceste cereri, spre a sluji pământeştilor ocârmuiri, până ce se va înfiinţa "Pravila ţărei", într-o desăvârşită alcătuire".

Pontul 1: "Norodul Moldovei, ca un norod ce din învechime şi până astăzi a avut şi are sfinţit privilegiul slobozeniei şi acela de a se oblădui cu ocârmuitorii săi etc."

Pontul 18: Înaintea pravilei să fie socotiţi toţi deopotrivă, şi fără deosebire, având a fi şi pravila una şi tot aceeaşi pentru toţi, sau pentru de a ocroti sau pentru de a pedepsi. În pravilă nu poate să se hotărască decât aceea ce este drept şi folositor, şi nu poate să se oprească decât ceea ce este nedrept şi de stricăciune.

Pontul 19: Norodul, spre a i se ocârmui trebile sale cele dinlăuntru în chipul cuviincios, ca să se poată folosi cu dreptăţile,vechile sale privilegii, cere ca să i se întărească şi legiuirea aceea a sfatului obştesc, ce a avut pământul acesta iarăşi din învechime, legiuire după care "puterea ocârmuirei şi a împlinirei să fie în singura mână a domnului, iar puterea hotărârei să fie pururea în mâna domnului împreună şi a sfatului obştesc".

Pontul 46: Toate feţele ce alcătuiesc sfatul obştesc, afară de şasesprezece vechili a ţinuturilor, toate feţele alcătuitoare Divanului şi celelalte să se aleagă toţi aceştia după socotinţa domnului cu a sfatului obştesc, urmându-se alegerea numai după "meritul bunelor fapte şi după puterea şi vrednicia fiecăruia, pentru slujba ce este să i se încredinţeze etc., etc.".

Şi (în) proiectul acesta, din care se vede că Tăutul era versat în scrierile politice ale vremii, unde întâia dată în Moldova s-a aşternut principul împărţirii puterii, multe defeniţii de drit se găsesc; dar este de mirare că proiectul tace cu totul în privinţa sătenilor. Ori dă a înţelege că dreptăţile politice şi civile erau a se întinde preste tot, fără prejudeţul legăturilor şi contracturile ce leagă proprietatea de locuitori, şi locuitorul de proprietate? Se poate crede şi aceasta, fiindcă loc deosebit în constituţia sa nu este dat boierimii ca unei caste, dar alegerea poate chema cu încrederea domnului tot pământeanul vrednic la slujbe; sau că Tăutul mai aştepta vreme, spre a-şi spune toate ideile sale de reformă.

Proiecte şi constituţie nu erau de ajuns boierimii ce îşi venise în fire din spaima strigării. Domnia se aşezase, dar, din nenorocire, Moldova poate da o domnie numai, şi postulanţi se găseau din toate părţile; cu constituţiile şi cu făgăduinţe de credinţă şi altele o sută de postulanţi stăruiau, şi boierii din Cernăuţi, ca şi ceilalţi, ba încă şi mai mult, ca unii ce aveau ramificaţie cu Ipsilant, Cantacuzineştii şi eteriştii şi sprijin mare în Fanar; până şi sângele măriei sale lui vodă îşi făcea partizi şi râvnea biata domnie a lui I. Sturza.

Huietele de domnie şi intrigile ce năşteau din toate părţile făcură pe I.S.Vv. a scrie scrisoarea din 7 fev. 1824. La 22 fev. plecatele slugi ale măriei sale în număr de şasesprezece iscălituri răspund:

"Pre înălţate doamne! Nu poate fi alta mai străină şi deşanţată privelişte astăzi, decât aceasta numai, că fiii cei adevăraţi a patriei noastre, bătrânii boieri şi moştenitorii familiilor celor din învechime "pre credincioase şi supuse pre putrernicului, îndurătorului şi hrănitorului nostru Devlet, şi mai ales cunoscuţii întru vechime jertfirilor ale preţuitelor slujbe cătră pre puternica împărăţie, prin carele chelariul său veacuri întregi s-au păzit neclintit din stejarul drept şi neprihănitei supunere. Aceia astăzi în tot chipul prigoniţi, apoi unii înstânjeniţi de a se apropia încă de maica lor, patria noastră, ba încă nevoiţi cu jale şi lăcrămare a păzi o crudă tăcere, o aspră neamestecare şi o desăvârşită neîmpărtăşire cu toată suflarea "sâmbatrioticească" dinlăuntru pentru ca să ne depărtăm şi de clevetirile cele formalnice, pornite din patrie, şi din întunericul scopurilor propovăduite în lume, că adică cei dinlăuntru patrioţi, nu cei dinafară, ar fi având însoţire nepriincioasă. Această oprire a comunicaţiei păzită de noi, cei înstrăinaţi întru sfinţenia cugetărilor, iată ne dă tot creditul şi la înălţimea ta, şi la toată lumea acum, că nu am putut avea împărtăşirea unei ştiinţe formalnice mai de înainte, pentru cuvintele călătoriei cătră pragul îndurărei Devletului, a unor boieri deputaţi. Nici dacă în particularnic sau prin ştiinţa a mai multor sâmpatrioţi merg să puie lacrămile patriei la picioarele pragului milostivirii, acum şi din luminata carte a înălţimei tale, doamne, însemnată din 7 fev., care ne-am învrednicit a o primi după o îndelungată încontenire, întru aceiaşi vedem a ne însemna aceasta, cum că sunetul vorbelor în călătoria lor le poate aduce comprometaţie, propovăduind ei unire cu noi. Se dezleagă această întrebare, că, dacă a lipsit comunicaţia, n-a putut fi hotărârea mai de nainte şi a unirii; iar dacă este obştesc bine, apoi ei în noi şi noi în ei, precum urmează a se crede că eşti şi înălţimea ta, şi iată pentru că am primit luminată cartea voastră, tăind nodul tăcerii cu patrioticesc cuget răspundem cu plecăciune că suntem neuniţi cu toată suflarea a acelora carele se plac în nenorocirile şi obida patriei şi a sâmbatrioţilor şi suntem uniţi în duhul nostru cu acei care pentru binele patriei arată jertfire; însă lucrare, îndemânare, corespondenţie nu am avut; de am fi fost şi noi în patrie, iarăşi nimică alta nu am fi putut face la o pierzare mărturisită în lume a ţării noastre, decât a năzui şi noi la limanul mântuirii milostivirii pre înălţatului Devlet, stăpânitorul nostru. Aşadar, şi pentru aceşti deputaţi, dacă merg pentru binele patriei, datoria urmează a fi şi înălţimea ta într-o sufletească unire".

Răspunsul ista foarte lung nu s-a putut reproduce tot, plin de fraze îndoite, unde cimilitura joacă, adevărul pică în mâna lui Tăutul.

"Măria sa vodă, carele are un suflett bun, — strigă Tăutul în scrisoarea ce a trimis un boier din Moldova către d-lui log. G.S. la Cernăuţi, — poate să fi crezând, dar eu, carele ştiu, vă mărturisesc că împotriva ştiinţei mele nu pot crede, şi mă rog mă iertaţi, scriitorul dv., spornic în florile fandasiei, încât şi pragului, de putea, îi da picioare, măcar că ar fi bine cătră celelalte praguri să-şi cruţe dărnicia, ca să nu le fugă uşile, scriitorul dv. a ştiut să presoare şi să poftească în toate frazurile scrisorii lacrimile pătimirii, de obijduiţii sâmbatrioţi, obida patriei, pierzarea ei, ticăloşia, nenorocirele şi alte asemine".

"Scrisoarea unui boier moldovan" e un pamflet în 32 pagini manuscrise, în care Tăutul se ridică uneori la o înălţime de idei nespusă, cu un foc, cu o ură necruţătoare şi crudă, care face din acest pamflet nu numai un monument istoric, dar şi un document literar. Cernăuţenii, ca şi boierii veniţi pe acasă, iscălise jaloba şi cererile obştii. Domnia lui I. Sturza era rezultatul a tuturor, dar slaba idee a naţionalităţii reînviată, şi Tăutul nu ierta făţărnicia şi ambiţia tulburătoare a domniilor, care ameninţa iarăşi acest principiu câştigat cu atâtea dureri. Scrisoarea ia la răspicat răspunsul boierilor din cuvânt în cuvânt sub închipuirea unui boier ce ar fi fost din taraful cernăuţenilor...