Într-o zi un băiețel s-a dus la școala. Băiețelul era mic, iar școala era mare. Dar când băiețelul a văzut ca intrarea in clasa lui se făcea printr-o uşa direct din curte a fost foarte fericit. iar şcoala nu i s-a mai părut atît de mare ca la început. Într-o dimineaţa cînd băieţelul se afla în clasa, profesoara le-a spus copiilor:

‒ Astăzi o să facem un desen.

‒ Grozav, a spus băieţelul, căci îi plăcea foarte mult să deseneze. Ştia să deseneze o mulţime de lucruri: lei şi tigri, pui şi vaci, trenuleţe şi vapoare. Şi şi-a scos cutiuţa cu creioane colorate şi a început să deseneze.

Dar profesoara a zis:

‒ Aşteptaţi! Nu începeţi încă! Şi a aşteptat pîna cînd toţi copiii au fost pregătiţi.

‒ Acum o să desenăm o floare, a zis profesoara.

‒ Grozav s-a gîndit băieţelul, căci îi plăcea să deseneze flori. Şi a început să deseneze flori frumoase, şi le-a colorat în roz, portocaliu, albastru. Dar profesoara le-a zis copiilor:

‒ Aşteptaţi, vă voi arăta eu cum să coloraţi. Şi a desenat o floare roşie cu o tulpină verde.

‒ Acum puteţi începe, a zis profesoara.

Băieţelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasă decît a profesoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina şi a desenat o floare ca cea a profesoarei. Era roşie, cu o tulpina verde.

Într-o altă zi, cand băieţelul intrase în clasa prin uşa din curte profesoara le-a spus copiilor:

‒ Astăzi o să facem ceva din argilă.

‒ Grozav, a spus băieţelul, căci îi plăcea să lucreze cu argila. Ştia să facă tot felul de lucruri din argilă: şerpi şi oameni de zăpadă, elefanţi şi camioane. Dar a aşteptat pînă ce toţi copiii au fost gata.

‒ Acum o ăa facem o farfurie, a zis profesoara.

‒ Grozav, s-a gîndit băieţelul căci îi plăcea să facă farfurii de toate formele şi mărimile.

Şi a început să facă farfurii de toate formele şi mărimile. Dar profesoara le-a spus copiilor:

‒ Aşteptaţi, vă arat eu cum se face! Şi le-a arătat cum să facă o farfurie adîncă.

‒ Aşa! Acum puteţi începe! ‒ a zis profesoara. Băieţelul s-a uitat la farfuria profesoarei şi apoi la ale sale. Îi plăceau mai mult farfuriile lui, decît farfuria adîncă a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvînt. Şi-a transformat farfuriile lui intr-o bila mare de argila din care a făcut o farfurie adîncă şi mare ca cea făcuta de profesoară. Şi foarte curînd băieţelul a învăţat să aştepte şi să privească şi să facă lucruri ca cele făcute de profesoară, şi foarte curînd n-a mai făcut nimic de unul singur. Şi s-a întîmplat într-o zi că băieţelul şi familia lui s-au mutat într-o altă casă, într-un alt oraş. Şi băieţelul a trebuit să meargă la şcoală. Şcoala cea noua era şi mai mare şi nu mai avea nici o uşă prin care să intre direct din curte în clasa lui. Trebuia să urce nişte trepte înalte şi să meargă de-a lungul unui coridor lung pînă ajungea în clasa lui. În prima zi de şcoală profesoara le-a zis copiilor:

‒ Astăzi o sa facem un desen!

‒ Grozav, a zis băieţelul, şi a aşteptat să-i spună profesoara ce să facă.

Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Cînd a ajuns lînga băieţel i-a spus:

‒ Tu nu vrei sa desenezi?

‒ Ba da, a zis băieţelul.

‒ Ce desen facem?

‒ Nu ştiu pîna nu-l faci, a zis profesoara.

‒ Cum să-l fac? zise băieţelul.

‒ Cum îţi place ţie! răspunse ea.

‒ Să-l colorez cum vreau eu? a mai întrebat băieţelul.

‒ Cum vrei tu!, a fost răspunsul ei. Dacă toţi aţi face acelaşi desen, şi l-aţi colora la fel, cum să ştiu eu cine l-a făcut?

‒ Nu ştiu, zise băieţelul. Şi a început să deseneze o floare roşie cu o tulpină verde.

Morala: Creativitatea umana este un dar nepreţuit. Îţi aduci aminte de uşurinţa cu care puteai să îţi imaginezi jocuri cînd erai copil, sau să vezi în jucăria de cîrpe cea mai frumoasa păpuşă din lume? Cine spune că floarea trebuie să aibă petale roşii şi frunze verzi? Puterea de a fi creativi este ceea ce ne defineşte ca oameni.

Einstein spunea că: „Mintea intuitiva este un dar sacru iar mintea raţionala este servitorul ei de încredere. Am creat o societate care onorează servitorul şi a uitat darul”.