În evul mediu clucerul era dregătorul însărcinat cu păstrarea cheilor de la cămările unde se păstrau proviziile. Este pentru prima dată menţionat în Moldova la 12 mai 1425. La început a făcut parte dintre marii dregători, membru al sfatului domnesc. Marele clucer se ocupa de aprovizionarea Curţii domneşti cu grîu, vin şi alte alimente necesare. Avea în subordine mai mulţi „clucerei". Clucerul de arie avea în grijă magaziile cu grîne de la curte.

După reforma lui Constantin Mavrocordat atribuţiile marelui clucer au fost suprimate, dar acesta a rămas la rang de mare boier şi i-a fost plătită o leafă. Şi-a păstrat dreptul de a participa la divanul domnesc, însă treptat a decăzut din rang.