27 August 2018, 13:30 History 30722

Mişcarea pentru democratizarea politică şi renaşterea naţională în Republica Moldova (Foto)

Speranţele cetăţenilor Moldovei privind democratizarea vieţii politice au renăscut în 1985, odată cu venirea la putere în U.R.S.S. a noului lider Mihail Gorbaciov şi lansarea de către el a politicii de publicitate şi de restructurare. Noul lider era convins că soluţionarea problemelor economice şi democratizarea largă a societăţii sovietice va conduce la armonizarea relaţiilor interetnice din statul sovietic. Aceste probleme se discutau pe larg de întreaga societate, inclusiv, în R.S.S.M. Pentru prima dată oamenii s-au simţit absolut liberi şi îşi exprimau gîndurile fără oarecare restricţii.

Însă anume în aceasta perioadă s-au resimţit o serie de greutăţi economice, a urmat creşterea preţurilor la mărfurile de larg consum. Mari nemulţumiri au trezit dificultăţile în privinţa procurării locuinţelor şi automobilelor. Acestea au coincis cu nemulţumirile intelectualităţii de creaţie cauzate de limitarea ariei de aplicare a limbii moldoveneşti şi de extindere nefondată a sferei de aplicare a limbii ruse.

În martie 1988, la plenara Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S. a fost promovată ideea acordării statutului de limbă de stat limbilor naţiunilor titulare din toate republicile unionale. Pentru a evita apariţia tensiunilor sociale organele de partid ale R.S.S.M. au adoptat două hotărâri privind măsurile de susţinere a dezvoltării limbilor moldovenească şi rusă. Însă acestea s-au dovedit a fi măsuri totalmente întîrziate şi absolut nesatisfăcătoare.

În acest context, ca şi în alte foste republici sovietice, în Moldova s-a desfăşurat o amplă mişcare general-democratică şi de afirmare a identităţii naţionale, susţinută de majoritatea populaţiei, indiferent de apartenenţa naţională, culminînd cu adoptarea la 31 august 1989 a legii care a proclamat limba moldovenească drept limbă de stat. În fruntea acestei mişcări de masă s-au situat la acel moment uniunile de creaţie din republică. În anul 1988 ele au creat „Mişcarea democratică pentru susţinerea restructurării", din care făceau parte reprezentanţii tuturor etniilor conlocuitoare din Moldova. În 1989 această mişcare a evoluat în Frontul Popular din Moldova, sprijinit iniţial de majoritatea populaţiei şi chiar de autorităţi.

În ianuarie 1989 se constituie Mişcarea Internaţionalistă din Moldova „Unitatea-Edinstvo" ce a întrunit în rîndurile sale intelectuali vorbitori de limbă rusă care pledau pentru proclamarea în calitate de limbă de stat nu numai limba moldovenească, ci şi pe cea rusă. A apărut mişcarea naţională găgăuză „Gagauz halkо" (Poporul găgăuz) şi cea bulgară „Vozrojdenie" (Renaşterea). În scopul ocrotirii culturilor naţionale, intelectualitatea creează societăţile de cultură naţională rusă, ucraineană, bulgară, evreiască, poloneză etc.

În primăvara anului 1990 în R.S.S.M. au avut loc primele alegeri parlamentare democratice în cadrul cărora deputaţii au fost aleşi în bază de concurenţă din mai mulţi candidaţi. După alegeri în fruntea Guvernului este numit liderul Frontului Popular din Moldova Mircea Druc, care însă, cum s-a dovedit în curând, nu avea experienţă şi cunoştinţele necesare, din care cauză a comis greşeli grave. La 27 aprilie Parlamentul Republicii, în fruntea căruia a fost ales Mircea Snegur, a adoptat Legea cu privire la Drapelul de Stat – Tricolorul: roşu-galben-albastru.

La 23 iunie 1990 Parlamentul a adoptat Declaraţia cu privire la suveranitatea R.S.S. Moldova. În Declaraţie se menţiona că suveranitatea constituie „condiţia firească şi necesară a existenţei statalităţii Moldovei", că izvorul şi purtătorul puterii este poporul. Aceasta a deschis perspectiva unei dezvoltări libere şi independente a poporului moldovenesc.

La 19 august 1990 a fost proclamată Republica Găgăuză, iar la 2 septembrie s-a autoproclamat cea „Moldovenească Nistreană". Şi dacă cu liderii găgăuzi în curînd s-a ajuns la o înţelegere, deoarece poporul găgăuz întotdeauna a pledat pentru suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, liderii de la Tiraspol, fiind sprijiniţi de unele cercuri imperiale de la Moscova, au păşit pe calea separatismului şi nesupunerii autorităţilor legale de la Chişinău.

După puciul din august de la Moscova, republicile unionale, una după alta, îşi proclamă independenţa statală, Republica Moldova nefiind o excepţie în acest sens. La 27 august 1991, în condiţiile declanşării procesului de destrămare a U.R.S.S., Parlamentul Moldovei declară independenţa Republicii Moldova, recunoscută în curînd de 130 ţări ale lumii.

Totodată, vă reamintim că informații amănunțite referitoare la Istoria Moldovei în secolul al XX-lea; Moldova în anii Primului Război Mondial; Republica Democratică Moldovenească; Evoluția politică a Basarabiei în perioada dintre cele două războaie mondiale; Moldovenii din stînga Nistrului; Moldova în anii 1941-1944; Constituirea și evoluția politică a R.S.S.M. în anii 1940-1991; Știința și cultura în Republica Moldova pot fi găsite la compartimentul ISTORIA a proiectului moldovenii.md.