Photo: vk.com

06 May 2018, 14:40 Children 7747

Cum să pregătiţi copilul atunci cînd părinţii pleacă peste hotare

Lucrurile noi şi schimbările pot provoca îngrijorare şi chiar stres pentru unele persoane, pînă reuşesc să se adapteze noilor condiţii. Plecarea părinţilor peste hotare poate fi o astfel de situaţie pentru copiii rămaşi acasă. Copilul trăieşte despărţirea de părinţi ca pe ceva profund negativ, ca pe o nedreptate. Unii copiii ajung să creadă că plecarea părinţilor este un complot împotriva lor sau o pedeapsă pentru că au făcut ceva „rău". Puteţi să vă protejaţi copilul de astfel de gânduri prin discuţii şi înţelegere.

Vorbiţi despre plecare cu mult timp înainte

Deseori, părinţii evită să le spună copiilor din timp despre plecare, fie pentru că nu ştiu care vor fi reacţiile lor, fie doresc să amâne acest moment stresant pentru toate părţile. Însă, drumul spre iad e pavat cu intenţii bune, spune o zicală. Evitând o confruntare deschisă, părinţii ar putea să le facă copiilor mai mult rău decât bine.

Copilul ar putea reacţiona negativ la astfel de veşti, iar părinţii ar fi bine să fie pregătiţi pentru acest fapt. Cu cât va fi informat mai devreme, cu atât e mai bine pentru toţi. Copiii oricum simt că „se întâmplă ceva" şi vrea să ştie ce. Daţi-i timp să se obişnuiască cu ideea că nu va mai locui în aceeaşi casă cu mama şi cu tata. Astfel el are timp să-şi imagineze aceste situaţii, şi să pună întrebări. Dacă sunteţi alături, îl puteţi asculta şi ajuta să înţeleagă multe lucruri. Dacă are nevoie de timp să se obişnuiască cu gândurile despre plecarea dumneavoastră, acordaţi-i acest timp şi apoi reveniţi la subiect ca să discutaţi mai multe.

Arătaţi copilului că înţelegeţi ce simteExplicaţi copilului cum aţi ajuns la ideea de a pleca peste hotareNu vă impuneţi autoritateaAlegeţi împreună strategiile de adaptare

În loc de a nu lua în seamă sentimentele, puteţi:

Să identificaţi sentimentele copilului, să le „traduceţi" în cuvinte: „Pari tare dezamăgit. E normal să te superi când ştii că am putea fi împreună, iar eu trebuie să plec pentru că nu am de lucru aici".

Să recunoaşteţi sentimentele copilului printr-un sunet sau cuvânt. „A-a", „D-a-a-a", „Aha", „Aşa e". Când el vorbeşte, ascultaţi-l, daţi afirmativ din cap, nu luaţi atitudine, fiţi doar alături. Să-i oferiţi prin fantezie ceea ce nu-i puteţi da în realitate: „Ce grozav ar fi să avem o baghetă fermecată (un covor zburător etc.) ca să ne vedem de câte ori ne dorim!".

Astfel puteţi pregăti copilul, ajutându-l să înţeleagă mai bine situaţia. Evitaţi să puneţi accent pe faptul că plecarea este pentru binele lui. El ar putea să vă reproşeze că nu are nevoie de asta, că ar prefera să rămâneţi, ar putea să se simtă vinovat. Este important să spuneţi copilului ca nu el este cauza plecării dumneavoastră. Fiţi sigur că el este capabil să vă înţeleagă. Cuvintele îl ajută să se liniştească şi să nu se simtă vinovat.

Lăsaţi copilul să înţeleagă că poate discuta cu dumneavoastră diferite lucruri legate de plecare şi de viaţa lui autonomă. Este o situaţie dificilă, căreia copilul trebuie să-i facă faţă. Dacă părinţii încearcă să discute altfel decât de pe poziţii de forţă, copilul va putea să suporte mai uşor situaţia.

Încercaţi să vă adresaţi copilului cu respect, comunicându-i în acelaşi timp sentimentele şi dorinţele dumneavoastră:

„Şi eu îmi fac griji, deoarece şi pentru mine este o situaţie nouă. Vrei să discutăm despre asta?„Înţeleg că în unele situaţii este greu să iei decizii. Ţi-ar plăcea să planificăm împreună..."„Am nevoie să ştiu că eşti în siguranţă aici, fără mine. Eşti dispus să vorbim despre o persoană care să fie îngrijitorul tău?"„Mi-aş dori să discutăm, să avem aceeaşi părere despre... (acest lucru)".

Găsiţi împreună modalităţile care îl vor ajuta pe copil să se adapteze mai puţin dureros la viaţa în lipsa dumneavoastră – convorbiri telefonice frecvente, ocazii de a-şi dezvolta diferite capacităţi, suportul unei rude etc.