07 August 2017, 11:40 Moldovan reality 2137

Cine încalcă Constituția - Biserica sau Curtea Constituțională?

Hotărîrea 34/2016 a Curții Constituționale de confirmare a alegerilor prezidențiale și validare a mandatului președintelui țării va rămîne în istoria Republicii Moldova.

Nu prin impactul ei de ordin politic – alegerile, ca și președinții, vin și pleacă – cît prin solicitările și pretențiile Curții față de Biserica Ortodoxă din Moldova (Mitropolia Moldovei). Atenția pe care o acordă Bisericii Ortodoxe este, dacă vreți, nucleul hotărîrii Curții Constituționale. Pe fundalul acuzațiilor aduse Bisericii Ortodoxe și al măsurilor represive care, în opinia Curții, ar urma să fie aplicate față de Biserică și slujitorii ei, toate celelalte aspecte devin minore. Curtea a constatat multe neajunsuri, încălcări și ilegalități comise de concurenți electorali, mass-media, autorități publice și alți participanți la scrutinul electoral. Însă a decis să folosească cele mai radicale aprecieri și măsuri doar față de Biserica Ortodoxă. Numai reprezentanții Bisericii au fost învinuiți de „implicare agresivă" în alegeri și de utilizarea unui limbaj „extremist, xenofob, homofob și sexist". Numai în cazul Bisericii Ortodoxe Curtea a sugerat suspendarea pe un an – ba și mai mult – încetarea completă a activității. Pentru a nu se opri aici, Curtea a mai cerut Parlamentului introducerea răspunderii penale pentru implicarea cultelor religioase în campaniile electorale (Adresa nr.5 a Curții).

De remarcat că în toate celelalte cazuri încălcările și ilegalitățile constatate de Curtea Constituțională nu sînt atribuite unor anumite instituții sau persoane. Solicitările Curții de aplicare a sancțiunilor au un caracter nepersonalizat, fără referințe la anumite entități. Curtea recunoaște că au fost comise multe fraude: turism electoral, coruperea alegătorilor, favorizarea candidaților de unele mijloace mass-media, distribuirea materialelor cu caracter defăimător și multe altele, dar nu menționează cine a comis fraudele și nu cere sancționarea vinovaţilor. Și doar în cazul Bisericii Ortodoxe Curtea a preferat nu doar (1) să o personalizeze, dar și (2) să o acuze, (3) să o condamne și (4) să ceară aplicarea celor mai severe sancțiuni. Se știe că perioadele electorale sînt cele mai violente și brutale bătălii politice. Pretinsele învinuiri aduse Bisericii Ortodoxe sînt neînsemnate în comparație cu ilegalitățile și comportamentul altor participanți la scrutinul electoral. Surprinzător, dar Curtea Constituțională a binevoit să se împiedice doar de Biserica Ortodoxă și să se prefacă că nu observă alte entități care au comis, cu adevărat, încălcări.

Dar nu aceste aspecte ne interesează. Nu putem pune la îndoială necesitatea aplicării sancțiunilor. Dacă Biserica Ortodoxă și reprezentanții ei au încălcat legislația, atunci față de ei, bineînțeles, trebuie aplicate sancțiuni. Problema este că Hotărîrea 34/2016, în partea ce se referă la Biserica Ortodoxă, ridică numeroaseîntrebări de ordin juridic și constituțional. În opinia noastră, Curtea nu a luat în considerare toate circumstanțele, normele legislației și practicile constituționale, fie le-a interpretat eronat, tendențios și neobiectiv, fie a fost indusă în eroare și s-a bazat pe informații incomplete și eronate. Curtea Constituțională a încălcat Constituția, și-a depășit atribuțiile și a demonstrat o atitudine tendențioasă și ostilă față de Biserica Ortodoxă, iar pretinsele acuzații și solicitări de sancționare faţă de Biserică sînt ilegale și neconstituționale.

Curtea Constituțională și-a depășit competențele

Prin mandatul și atribuțiile sale, Curtea Constituțională nu are competența de a examina în fond, dacă Biserica Ortodoxă a comis sau nu încălcările care i se impută. Încălcările comise în perioada electorală se examinează conform procedurilor stabilite de art.65-67 din Codul electoral. Mai întîi, se va depune o contestație în adresa organului electoral, iar apoi se va adresa în instanța de judecată. În cele din urmă, doar instanța de judecată este în drept să ia o decizie prin care poate constata că Biserica Ortodoxă a încălcat legislația. Numai decizia definitivă a instanței de judecată, prin care Biserica Ortodoxă ar fi fost condamnată, ar putea servi drept temei legal pentru Curte de a constata că Biserica Ortodoxă a comis o încălcare în perioada electorală. În lipsa unei astfel de decizii judecătorești, Curtea Constituțională nu poate avea certitudinea că încălcările invocate în contestație într-adevăr au avut loc.

Cele menționate sînt confirmate de însăși Curtea Constituțională în Hotărîrea 34/2016. Mai întîi, Curtea descrie detaliat procedura legală de examinare a contestațiilor referitoare la încălcările în perioada electorală (§ 84-84 din Hotărîrea 34/2016), din care rezultă clar că doar instanțele de judecată au competența de a examina pretinsele încălcări imputate Bisericii Ortodoxe. În continuare, Curtea recunoaște negru pe alb că orice încălcări electorale sînt soluționate doar de instanțele de judecată:

„93. [...] pentru a evalua impactul asupra rezultatului scrutinului, Curtea urmează să opereze cu încălcări certe, constatate de către autorități. [...]

98. [...] Curtea Constituțională examinează în exclusivitate chestiuni de drept, nu circumstanțe de fapt. Curtea nu deține instrumentarul legal necesar pentru administrarea probelor, pentru audierea martorilor etc. Aceste posibilități legale există doar în instanțele de drept comun. Din prevederile legale în vigoare rezultă explicit că toate contestațiile privind încălcările electorale urmează a fi soluționate exclusiv de către instanțele de judecată, acestea nefiind de competența Curții".

Deși le menționează în hotărîrea sa, Curtea Constituțională le încalcă complet atunci cînd se referă la Biserica Ortodoxă. Curtea recunoaște că nici una din pretențiile față de Biserica Ortodoxă „nu a făcut obiectul contestației în instanțele de judecată" (§ 160). Deci, pretinsele încălcări ale Bisericii Ortodoxe nu au fost examinate ca circumstanțe de fapt. Nu există nici o decizie judecătorească definitivă în acest sens. Nu există nici un alt act/document oficial care ar confirma că încălcările sînt certe și constatate de către autorități. Și atunci, în baza cărui document și probe Curtea a constatat că slujitorii bisericești au comis încălcări?

Ca să evite normele legii, care nu-i permit să constate vinovăția unei persoane în lipsa unei decizii judecătorești, Curtea Constituțională recurge la un șiretlic. Ea nu afirmă în mod direct că Biserica Ortodoxă a încălcat anumite legi, ci menționează că „acceptă argumentele contestatarei..." și adaugă că este un „fapt confirmat și de rapoartele observatorilor naționali și internaționali". Însă acest truc nu ţine. Contestatara și observatorii nu sînt instanțe de judecată sau autorități de stat. Argumentele și evaluările acestora sînt simple opinii, nu mai mult. În lipsa deciziei instanţei Curtea nu era în drept să accepte argumentele contestatarei și rapoartele observatorilor ca temei pentru învinuirile la adresa Bisericii. Curtea și-a depășit competențele și și-a arogat un drept care aparține, exclusiv, instanțelor de judecată. Este o încălcare gravă și grosolană a Constituției.

Curtea Constituțională a privat Biserica Ortodoxă de accesul la justiție, de dreptul la apărare și de dreptul la un proces echitabil

Rolul de instanță de judecată, pe care și l-a arogat în mod ilegal Curtea Constituțională, are un impact mult mai mare decît pare la prima vedere. Procesul judiciar al instanțelor de judecată este diferit de cel al Curții Constituționale. În instanța de judecată este audiat atît reclamantul, cît și pîrîtul. Ambele părți prezintă probe și explicații, aduc martori și argumente în favoarea poziției lor. Instanța de judecată confruntă probele și argumentele părților, depozițiile martorilor, analizează dacă acestea sînt veridice, examinează faptele contestate și apreciază dacă acestea contravin legii. În fine, persoana care nu este satisfăcută de decizia instanței de judecată dispune de drept de apel la mai multe niveluri.

Procesul judiciar al Curții Constituționale nu oferă aceste posibilități. Curtea Constituțională menționează absolut corect că ea nu deține instrumentarul legal necesar pentru administrarea probelor și audierea martorilor, și că acestea există doar în instanțele de drept comun (§ 98 din Hotărîrea 34/2016). În calitate de învinuit, căruia i s-a imputat că ar fi comis anumite încălcări în perioada scrutinului electoral, Biserica Ortodoxă nu a beneficiat de dreptul de a depune probe, mărturii și explicații în fața Curții Constituționale. Și atunci, cum putea Curtea să aprecieze imparțial și obiectiv pretinsele încălcări invocate Bisericii Ortodoxe și să stabilească gradul de vinovăție a reprezentanților Mitropoliei Moldovei, dacă aceștia nici nu au participat la proces și nu au prezentat probe? Curtea Constituțională a încălcat două principii de bază ale procesului judiciar – contradictorialitatea și egalitatea părților în drepturile procedurale. Biserica Ortodoxă și reprezentanții ei au fost privați de dreptul la apărare și de dreptul la un proces echitabil. Și deoarece Hotărîrile Curții sînt definitive și nu pot fi modificate, Biserica Ortodoxă și reprezentanții ei au fost privați și de dreptul de apel. O altă încălcare gravă și grosolană a Constituției (art.20) comisă de Curte.

Ca să își motiveze alegațiile la adresa Bisericii Ortodoxe, Curtea Constituțională apelează la argumentele contestatarei și rapoartele observatorilor naționali și străini. Motivația este neserioasă și nu poate fi acceptată. Mai întîi, menționam în secțiunea anterioară că, în lipsa unei decizii judiciare de condamnare a Bisericii Ortodoxe, materialele contestatarei și rapoartele observatorilor nu pot servi drept temei legal. În al doilea rînd, ele nu înlătură încălcările de mai sus, prin care cei învinuiți au fost privați de dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și dreptul de apel. În al treilea rînd, orice avocat și judecător cunoaște, că partea unui proces judecătoresc prezintă în instanță doar acele probe care o avantajează și care îi susțin pretențiile. Este de presupus, că contestatara a prezentat Curții Constituționale doar acele materiale și documente, din care ar rezulta că anume ea, dar nu pîrîtul, are dreptate. În al patrulea rînd, există mari dubii în privința echidistanței și obiectivității rapoartelor observatorilor. Așa cum vom constata în secțiunile următoare, rapoartele conțin multe scăpări și, aparent, observatorii au atras atenția asupra evenimentelor și situațiilor care avantajează un anumit candidat, dar dezavantajează alți candidați. Ba mai mult, în unele studii ale scrutinului electoral vom găsi informații eronate și mincinoase în adresa Bisericii Ortodoxe (le vom exemplifica în continuare). Ca urmare, utilizarea de către Curte a acestor evaluări ca temei pentru învinuirea Bisericii Ortodoxe este inadmisibilă.

Învinuirile și sancțiunile înaintate faţă de Biserica Ortodoxă nu au temei juridic: Curtea Constituțională nu explică ce norme au fost încălcate și care fapte contravin legislației

Curtea Constituțională menționează în hotărîrea sa:

„158. Potrivit contestatarei [...] mai mulți reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe din Moldova au intervenit abuziv în procesul de alegere [...], îndemnînd enoriașii, prin apeluri amenințătoare, prin informații defăimătoare și care nu corespund adevărului, să voteze pentru contracandidatul său.

159. În sprijinul alegațiilor sale, contestatara invocă următoarele fapte:

- declarația din 27 octombrie 2016 a cet. Cantarean Nicolae (Mitropolitul Chișinăului și al Întregii Moldove Vladimir);

- conferința de presă organizată de 4 reprezentanți ai Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove, instigați de cet. Mihăescu Nicolae (episcopul Marchel);

- apelurile instigatoare ale călugărului Nicolae de la Mănăstirea Japca;

- afișarea în public a contracandidatului în compania reprezentanților Bisericii Ortodoxe din Moldova sau în incinta locașurilor de cult.

160. Curtea reține că nici una din aceste pretenții nu a făcut obiectul contestației în instanțele de judecată pînă în ziua scrutinului prezidențial.

161. Cu toate acestea, Curtea ține să sublinieze că, potrivit art. 31 alin. (4) din Constituție, cultele religioase sînt autonome și separate de stat. [...]

163. Curtea reține că potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 125 din 11 mai 2007 privind libertatea de conștiință, de gîndire și de religie: „Cultele religioase și părțile lor componente se vor abține de la exprimarea sau manifestarea publică a preferințelor lor politice sau favorizarea vreunui partid politic ori a vreunei organizații social-politice."

164. De asemenea, art.38 alin. (3) din Codul electoral interzice finanțarea ori susținerea materială sub orice formă, directă și/sau indirectă, a activității partidelor politice, a campaniilor electorale/ concurenților electorali de către organizațiile religioase.

165. Curtea acceptă argumentele contestatarei privind implicarea agresivă în cadrul alegerilor prezidențiale a reprezentanților Mitropoliei Moldovei, care au utilizat un limbaj extremist, xenofob, homofob și sexist în adresa acesteia, fapt confirmat și de rapoartele observatorilor naționali și internaționali.

166. Curtea reține că un asemenea comportament este contrar prevederilor Constituției."

Primul lucru care iese în evidență este frivolitatea pe care și-o permite Curtea Constituțională. Mai întîi, Curtea include în hotărîre un șir de afirmații din materialele contestatarei (Biserica Ortodoxă a intervenit abuziv ... apeluri amenințătoare ... informații defăimătoare ... apeluri instigatoare etc.), ba mai mult – indică exact numele persoanelor pretins vinovate în opinia contestatoarei. Mai apoi, Curtea înșiră haotic cîteva prevederi legale, fără a face o legătură dintre acestea și faptele imputate Bisericii Ortodoxe. Ca în final, să-și încheie învinuirile printr-un simplu „Curteaacceptă argumentele contestatarei privind implicarea agresivă[...]careau utilizat un limbaj extremist, xenofob, homofob și sexist [...]Curtea reține că un asemenea comportament este contrar prevederilor Constituției".

Observăm că Curtea aduce învinuiri la adresa reprezentanților Mitropoliei Moldovei într-o formulă generală, inadmisibilă pentru un act juridic. Care sînt aceste apeluri amenințătoare și informații denigratoare pe care le acceptă din argumentele contestatarei? Care anume afirmații sînt extremiste, xenofobe etc.? Cine a comis aceste fapte, toți reprezentanții Mitropoliei sau doar unii dintre ei? Cine și ce norme din lege și Constituție a încălcat? Din moment ce Curtea Constituțională și-a arogat, contrar legii, rolul de instanță de judecată, și și-a permis să învinuiască Biserica de încălcarea legislației, ea trebuia să explice exact ce fapte au fost comise, cine este persoana care a comis faptele, care este norma legală prin care astfel de fapte sînt interzise, care este norma legală care prevede sancționarea pentru comiterea faptelor. Este remarcabil că Curtea numește mai mulți slujitori bisericești, iar ulterior aduce învinuiri laolaltă tuturor reprezentanților Mitropoliei Moldovei, fără a nominaliza exact persoana și învinuirile ce i se aduc. Dacă vom analiza faptele ce li se impută slujitorilor bisericești vom vedea că majoritatea dintre aceștia au avut un discurs corect și prudent, care nu poate fi calificat ca intervenție agresivă sau limbaj „extremist" etc. În mod firesc, o instanță obiectivă și echidistantă ar fi examinat în mod individual gradul de vinovăție al fiecărei persoane şi ar fi făcut referinţe directe la legislaţia pretins încălcată.

În opinia noastră, Curtea a recurs în mod conștient la astfel de învinuiri generale. Dacă Curtea ar menționa exact faptele comise de reprezentanții Mitropoliei Moldovei și ar face referință expresă la normele legale, atunci ar fi fost evident că acțiunile slujitorilor bisericești nu pot fi considerate încălcări, iar temeiurile juridice pe care îşi bazează Curtea învinuirile sînt false. Datele oferite în continuare demonstrează acest lucru.

1. Art. 31 alin. (4) din Constituție, care prevede că organizațiile religioase sînt autonome și separate de stat, este o normă cadru. El nu stabilește interdicții sau obligații, care ar putea fi încălcate de cultele religioase și încălcarea cărora ar duce la aplicarea sancțiunilor. Norma se referă la relația dintre stat și cultele religioase, dar nu precizează extinderea acesteia. Respectiv, din însăși norma constituțională nu pot fi deduse interdicțiile sau obligațiile față de cultele religioase. În temeiul normei constituționale, astfel de interdicții sau obligații ar urma să fie introduse prin lege. Respectiv, art.31 alin.(4) nu poate fi aplicat în lipsa unei legi care stabilește o astfel de interdicție sau obligație în adresa cultului religios și a unei decizii judecătorești de condamnare.

2. Art. 15 alin. (2) din Legea privind libertatea de conștiință stabilește următoarele: „Cultele religioase și părțile lor componente se vor abține de la exprimarea sau manifestarea publică a preferințelor lor politice sau favorizarea vreunui partid politic ori a vreunei organizații social-politice". Aparent, conferința de presă și declarațiile publice ale reprezentanților Mitropoliei Moldovei contravin aceste norme. O examinare mai atentă însă ne demonstrează că această normă nu a fost încălcată de slujitorii bisericești.

Art.15 alin.(2) se aplică cultelor religioase și părților lor componente, care sînt entități juridice (art.3 din aceeași lege). Un cult religios ar încălca art.15 alin.(2) în cazul în care organele de conducere ar emite o decizie/act în care, în numele cultului religios, și-ar exprima sau manifesta preferințele politice sau ar favoriza vreun partid/organizație politică. Faptele invocate de Curtea Constituțională au fost comise de slujitorii Bisericii nu în numele cultelor religioase și părților componente (nu există nici un document emis de acestea), ci în nume propriu, ca persoane fizice, ca cetățeni ai acestei țări. Slujitorii bisericești sînt definiți prin noțiunea „conducător al cultului religios" și „deservent al cultului religios" (art.3 din lege). Dacă legiuitorul ar fi avut intenția să interzică slujitorilor bisericești să-și exprime opiniile cu privire la scrutinele electorale, atunci art.15 alin.(2) s-ar fi referit nu la cultele religioase și părțile lor componente, ci la conducătorul/deserventul cultului religios. Un argument în plus este art.5 alin.(2) din aceeași lege: „Convingerile, gîndirea, credinţa religioasă, activitatea în cadrul unui cult religios nu pot fi un obstacol în dobîndirea şi exercitarea drepturilor civile sau politice". Ca urmare, activitatea persoanei în cadrul cultului religios nu poate fi un obstacol în exercitarea dreptului la opinie și libera exprimare, garantat de art.32 din Constituție. Per contrario, dacă admitem că art.15 alin.(2) ar interzice slujitorilor bisericești să-și exprime opiniile, inclusiv în perioadele electorale, atunci o astfel de interdicție ar fi în contradicție cu art.32 din Constituție.

3. Art.38 alin. (3) din Codul electoral interzice finanțarea ori susținerea materială a partidelor politice sau concurenților electorali de către organizațiile religioase. În Hotărîrea Curții nu există nici un exemplu și nici o probă din care ar rezulta că Biserica Ortodoxă sau părțile ei componente au finanțat sau acordat susținere materială concurenților electorali. Avem convingerea, că dacă astfel de probe ar fi existat, acestea ar fi fost făcute publice.

4. Acceptînd argumentele contestatarei, Curtea Constituțională îi învinuiește pe slujitorii bisericești de „afișarea în public a contracandidatului în compania reprezentanților Bisericii Ortodoxe din Moldova sau în incinta locașurilor de cult". Ca și în celelalte cazuri, Curtea nu indică ce normă a fost încălcată de slujitorii bisericești, și bineînțeles, o normă de interdicție în acest sens nu există. Însă întrebarea firească este de ce Curtea le incriminează această pretinsă încălcare slujitorilor bisericești, dar nu candidatului la scrutinul electoral? Dacă vizitarea unui locaș de cult de către candidații la scrutinul electoral ar fi o încălcare, atunci ea ar viza candidații, dar nu locașurile de cult. Din cîte cunoaștem, există un singur caz în care un candidat electoral a vizitat un locaș de cult în perioada electorală (sursa). Dacă examinăm acest caz, vom vedea că slujitorii bisericești au un discurs corect: ei îi mulțumesc candidatului, dar nu îi îndeamnă pe cei prezenți să voteze sau să nu voteze. Cum ar fi trebuit să reacționeze slujitorii bisericești în acest caz, să-i interzică candidatului să intre în biserică, să-l alunge din biserică? De altfel, Curtea Constituțională nu a observat, din nou, că și contestatara s-a folosit de imaginea Bisericii în perioada electorală: în una din intervențiile sale publice, aceasta nu a ezitat să evidențieze că este creștină și că mitropolitul i-a mulțumit pentru activitatea sa anterioară (sursa). Atît Curtea, cît și observatorii au ignorat acest caz.

Așa cum vedem, nici unul din temeiurile legale invocate de Curtea Constituțională nu poate fi aplicat învinuirilor aduse reprezentanților Mitropoliei Moldovei și nu poate servi drept temei pentru aplicarea sancțiunilor.

Curtea Constituțională denaturează principiul autonomiei și separării de stat a cultelor religioase

Curtea Constituțională nu a ezitat să reamintească de art. 31 alin. (4) din Constituție (cultele religioase sînt autonome și separate de stat) și să readucă în discuție mai multe teze din propria Hotărîre 34/2016, cum ar fi neutralitatea religioasă, principiul laicității etc. (§ 161 și 162 din Hotărîre 34/2016). Ea însă nu explică în ce mod aceste principii restricționează dreptul slujitorilor bisericești de a „interveni" cu opinii în perioada scrutinelor electorale. În societate este răspîndită ideea și se pare că Curtea Constituțională o împărtășește, de asemenea, cum că principiul autonomiei și separării de stat al cultelor religioase trebuie interpretat într-o formă extremă, în care slujitorii bisericești nu au absolut nici o legătură cu statul și că aceștia nu au nici măcar dreptul de a-și expune opiniile în privința unor subiecte politice sau care țin de activitatea statului. O astfel de idee este în totalitate greșită și nu corespunde Constituției.

Autonomia și separarea de stat a cultelor religioase se referă la situația în care se interzice ca o anumită religie să fie declarată religie de stat și/sau ca o autoritate să dețină deopotrivă și atribuții statale, și funcții religioase. În virtutea principiului separării de stat, cultele religioase nu sînt în drept de a emite decizii ce țin de administrarea statului (dar și viceversa, statul nu este în drept să emită decizii care se referă la activitatea religioasă a cultelor!). Principiul este pe deplin respectat în Republica Moldova: cultele religioase nu emit decizii care țin de administrarea statului. Per contrario, principiul separării cultelor religioase de stat nu este aplicat, spre exemplu, în Marea Britanie, unde aceeași autoritate (monarhul) deține funcții specifice șefului statului (sursa), dar concomitent este și conducătorul Bisericii Anglicane (sursa), iar unii episcopi ai Bisericii Anglicane devin ex officio membri ai Parlamentului Marii Britanii (sursa). Un alt exemplu de neaplicare a principiului este Vaticanul, în care capul Bisericii Catolice este concomitent șef al statului și emite decizii de ordin administrativ.

În fine, cel mai important argument rezidă în însăși normele constituționale. Art. 31 alin. (4) din Constituție este o normă-cadru. Articolul nu stabilește în mod direct interdicții sau limitări pentru cultele religioase sau slujitorii bisericești. El consacră un principiu în baza căruia trebuie creată relația dintre stat și cultele religioase. În temeiul acestui principiu, legislația poate conține interdicții pentru cultele religioase sau slujitorii bisericești, cu condiția că astfel de interdicții nu contravin altor prevederi ale Constituției. Constituția garantează dreptul la opinie și libera exprimare în public, dreptul de a fi ales și dreptul de a participa la administrarea treburilor publice (art. 32, 38, 39 din Constituție). Orice interdicții sau limitări care ar putea fi introduse în legislație în vederea implementării principiului separării cultelor religioase de stat conform art.31, trebuie să fie în deplină concordanță cu art.32, 38, 39 și orice alte prevederi ale Constituției. Cu alte cuvinte, normele create în virtutea principiului separării cultelor religioase de stat nu pot restricționa dreptul la opinie și libera exprimare, inclusiv pe tematici referitoare la viața politică sau activitatea organelor de stat. Faptul că o persoană devine slujitor în cadrul unui cult religios nu îi anulează dreptul la opinie și libera exprimare, garantate de Constituție tuturor cetățenilor țării.

Anume din aceste motive, art.15 alin.(2) din Legea privind libertatea de conștiințăprevede interdicții față de cultele religioase și părțile lor componente în calitatea lor de entități juridice, dar nu se referă la slujitorii bisericești în calitate de persoane fizice. Mai mult, art.5 alin.(2) din aceeași lege reconfirmă posibilitatea slujitorilor bisericești de a beneficia de orice drepturi civile sau politice, inclusiv dreptul la opinie și libera exprimare prevăzute de art.32 al Constituției. Așadar, nu există nici un conflict între principiul separării de stat a cultelor religioase, pe de o parte, și dreptul slujitorilor bisericești de a-și exprima opiniile și a participa la viața social-politică a statului, pe de altă parte. Invocarea de către Curtea Constituțională a art.31 alin.(4) din Constituție în contextul expunerii opiniilor în privința unor preferințe politice sau de susținere a unor concurenți electorali este falsă.

Susținerea candidatului la o funcție politică de către un cult sau lider religios este o practică care se regăsește în alte state. Drept exemplu poate servi Franța – una din țările care a dat naștere principiului separării de stat a cultelor religioase. În cadrul ultimului scrutin prezidențial, reprezentanții mai multor structuri bisericești au emis o scrisoare prin care au chemat cetățenii să-l voteze pe actualul președinte Emmanuel Macron (sursa). La alegerile prezidențiale din SUA în 2016, Hillary Clinton a fost susținută de organizații religioase (sursa), alți pastori și-au declarat susținerea pentru candidatul la prezidențiale Ted Cruz (sursa) sau președintele Donald Trump (sursa sausursa). De sprijinul masiv al organizațiilor religioase au beneficiat și alți președinți ai SUA și ai altor state. În mod evident, în nici unul dintre aceste cazuri organizațiile religioase nu au fost sancționate și nu au fost învinuite că ar fi încălcat principiul separării de stat a cultelor.

Faptele incriminate Bisericii Ortodoxe nu au fost examinate obiectiv, complet și echidistant, ignorîndu-se contextul general de desfășurare a scrutinului electoral (iar echidistanța observatorilor naționali și internaționali ridică mari semne de întrebare)

Există mai multe considerente referitoare la scrutinul electoral, care demonstrează, în opinia noastră, că circumstanțele reale ale învinuirilor aduse Bisericii Ortodoxe nu au fost examinate complet și obiectiv de către Curtea Constituțională. Drept urmare, Curtea într-un mod exagerat, discriminatoriu și inechitabil aduce acuzații la adresa Bisericii Ortodoxe. Nu ne propunem să analizăm în detalii alegerile prezidențiale recente. Vom examina însă cîteva dintre cele mai importante aspecte, care au fost complet ignorate atît de Curtea Constituțională, cît și de observatori, dar care ar fi schimbat categoric punctul de vedere în privința învinuirilor aduse Bisericii Ortodoxe.

1. Secțiunile anterioare demonstrează că învinuirile aduse Bisericii Ortodoxe nu au un temei legal. Să admitem, totuși, că temeiurile juridice invocate de către Curtea Constituțională față de Biserica Ortodoxă ar fi fost corecte. În acest caz, din ce motive Curtea le aplică doar la adresa reprezentanților Mitropoliei Moldovei, dar neglijează complet intervenția reprezentanților altor culte religioase în procesul electoral? Ne referim, în particular, la participarea la scrutinul electoral și, în general, la prezența în viața politică a țării a unui candidat la funcția de președinte al țării la ultimul scrutin electoral – deputatul Valeriu Ghilețchi. Se știe că dl Ghilețchi este un reprezentant notoriu al unui cult religios din Moldova. Dl Ghilețchi este pastor al cultului religios în cauză (sursa), poziție care, din punct de vedere legal, este sută la sută echivalentă cu cea de preot ortodox. Este de presupus, că în calitate de pastor, dl Ghilețchi practică aceleași procesiuni religioase, pe care le practică clericii din cadrul oricărui cult religios (sursa). Fiind unul dintre candidații la funcția de președinte, dl Ghilețchi a fost implicat în scrutinul electoral în cel mai direct mod. El și-a manifestat public preferințele politice, le-a promovat activ, a făcut agitație electorală, s-a adresat și îndemnat adepții cultului religios din care face parte, dar și alte persoane să-i susțină candidatura (sursa). Bineînțeles, că dl Ghilețchi, ca orice alt slujitor bisericesc, avea dreptul de a participa la scrutinul electoral și de a-și exprima opțiunile politice (drept dovadă servesc argumentele juridice din secțiunile anterioare). Dar cum de s-a întîmplat că nici observatorii și nici Curtea Constituțională nu au remarcat cum pastorul unui cult religios a avut o prezență permanentă în scrutinul electoral și nu au considerat acest fapt ca fiind o încălcare, dar în schimb au avut o atenție obsesivă față de cele cîteva discursuri publice ale slujitorilor Mitropoliei Moldovei?

2. Cultele religioase nu sînt unicele entități cărora legislația le restricționează intervenția în scrutinul electoral. Același art.38 alin. (3) lit.h) din Codul electoral, la care face referință Curtea Constituțională, prevede că „se interzice finanțarea ori susținerea materială sub orice formă, directă și/sau indirectă, a activității partidelor politice, a campaniilor electorale/concurenților electorali de către ... persoanele juridice din străinătate, de către alte state sau organizații internaționale ... și organizațiile necomerciale." Mai mult, art.8 alin.(4) și (5) din Legea asociațiilor obștești limitează dreptul organizațiilor necomerciale de a desfășura agitație pro sau contra partidelor politice sau de a le susține financiar. Iar art.36 alin.(4) lit.f) și art. 43 din aceeași lege permite suspendarea/încetarea activității ONG-urilor pentru astfel de încălcări.

Este cunoscut faptul că un șir de ONG-uri au fost direct sau indirect implicate în alegerile prezidențiale, prin susținerea anumitor candidați. În mass-media au fost publicate mai multe materiale care demonstrează intervenția reprezentanților diferitelor ONG-uri în viața politică și afilierea acestora cu unele partide și candidați electorali (între altele, dacă s-ar face o imagine grafică a legăturilor și afilierilor dintre unii candidați electorali, rude, angajați, ONG-uri, finanțatorii ONG-urilor și diferite surse mass-media se va obține o caracatiță care va depăși cu mult imaginația electoratului moldav). În presă a fost menționat, de exemplu, că anumiți vice-președinți și activiști ai unui partid politic sînt conducători sau angajați ai diferitelor ONG-uri (sursa). Diferite persoane sînt salariate ale ONG-urilor, dar de facto lucrează în favoarea unui anumit partid sau candidat, pretinzînd că fac „voluntariat". Unele ONG-uri susțin în mod direct diferiți candidați (de exemplu, sursa sau sursa). Alte ONG-uri fac partizanat politic și susțin indirect candidații la alegeri. Acestea emit studii și apeluri publice în care evaluează tendențios evenimente politice, astfel avantajînd astfel anumiți candidați și dezavantajîndu-i pe alții (sursa). Dar încălcările nu se încheie aici. Să nu uităm că multe dintre aceste ONG-uri sînt finanțate din străinătate. Ca urmare, intervenția acestor ONG-uri în procesul electoral conduce la situația în care unele partide sau candidați electorali, contrar art.38 alin.(3) lit.h) al Codului electoral, sînt finanțați indirect de entități de peste hotare. Deși au fost zeci sau sute de încălcări de acest fel, nici una dintre acestea nu a fost reflectată nici de Curtea Constituțională, nici de observatori.

Să facem un mic rezumat. Cultele religioase și ONG-urile au același regim juridic în privința alegerilor. În ambele cazuri este interzisă agitația electorală și finanțarea sau susținerea concurențelor electorali; în ambele cazuri este prevăzută suspendarea/dizolvarea. Curtea Constituțională pretinde că Biserica Ortodoxă a intervenit în alegeri și cere sancționarea reprezentanților Mitropoliei, dar „uită" să invoce aceleași prevederi faţă de ONG-uri, precum „uită" să ceară suspendarea/dizolvarea activității și introducerea răspunderii penale pentru reprezentanții ONG-urilor respective. Și aceasta în pofida faptului că învinuirile aduse Bisericii Ortodoxe nu au temei legal, în timp ce încălcările comise de ONG-uri, dimpotrivă, sînt în mod evident contrare legii.

3. Nici Curtea Constituțională și nici observatorii nu au reflectat în documentele lor participarea unor entități de peste hotare la procesul electoral, deși astfel de cazuri au existat. Conform art.47 alin.(2-1) din Codul electoral, concurenților electorali li se interzice să implice persoanele care nu sînt cetățeni ai Republicii Moldova în acțiuni de agitație electorală. Este cunoscut că anumiți concurenți electorali au atras persoane străine – reprezentanții unui partid politic de peste hotare – să facă agitație electorală (sursa). A fost necesară intervenția Comisiei Electorale Centrale, care a cerut persoanelor străine să nu intervină în procesul alegerilor în favoarea unor concurenți electorali (sursa). Cazul a fost unul de rezonanță, pe larg reflectat în mass-media, și este greu de crezut că Curtea Constituțională nu-l cunoștea. Ba dimpotrivă, se pare că știa, dar a evitat să menționeze că un partid de peste hotare, contrar legislației moldovenești, a intervenit în procesul electoral.

Să recapitulăm. Cîțiva slujitori bisericești și reprezentanții unui partid străin au făcut agitație electorală. În primul caz, Curtea Constituțională acuză slujitorii bisericești de „intervenție agresivă", cere suspendarea/încetarea activității organizației și introducerea răspunderii penale (deși art.15 alin.(2) din Legea privind libertatea de conștiință se aplică entităților juridice, dar nu slujitorilor bisericești ca persoane fizice). În al doilea caz, Curtea nu spune nici un cuvînt despre încălcarea legislației de reprezentanții partidului străin, nu îi învinuiește de „intervenția agresivă" și nici nu cere introducerea răspunderii penale și încetarea activității pentru persoanele străine (deși art.47 alin.(2-1) din Codul electoral este aplicat în privința tuturor persoanelor străine, atît persoanelor juridice, cît și fizice). De ce Hotărîrea 34/2016 nu se referă la încălcările comise de reprezentanții partidului străin? Din punctul nostru de vedere, explicația este simplă. Dacă Curtea ar fi scris despre intervenția reprezentanților partidului străin în scrutin, aceștia i-ar fi explicat Curții că aprecierile și solicitările pe care le face (intervenția agresivă, suspendarea/încetarea activității, răspunderea penală) sînt exagerate, neproporționale și nu corespund legii și practicilor internaționale.

4. Învinuirile aduse slujitorilor bisericești de utilizare a unui limbaj „extremist, xenofob, homofob și sexist" reprezintă o altă mostră a incorectitudinii Curții Constituționale. Vom examina în continuare aceste calificări și vom demonstra că ele nu corespund realității. Dar să admitem pentru o clipă că învinuirile la adresa slujitorilor bisericești ar fi corecte. Atunci care a fost raționamentul Curții Constituționale să aducă astfel de învinuiri doar slujitorilor bisericești, dar să ignore un număr infinit de mare de aceleași încălcări comise de către toți participanții la procesul electoral?

Atît rapoartele observatorilor internaționali și naționali, pe care le folosește Curtea, cît și alte evaluări arată că limbajul extremist, xenofob, homofob, sexist și instigator la ură a fost folosit pe larg în scrutinul electoral (a se vedea, de exemplu, Studiul de caz al CJI șiAnaliza elaborată de mai multe ONG-uri). Ba mai mult, aceste studii demonstrează că însuși concurentul electoral care a contestat rezultatele alegerilor la Curtea Constituțională a folosit un limbaj sexist, instigator la ură și cu etichete jignitoare. Curtea Constituțională desconsideră și nu menționează în hotărîrea sa încălcările contestatarei și multiplele încălcări ale altor persoane. Dar decide să învinuiască de limbaj „extremist, xenofob, homofob și sexist" doar slujitorii bisericești, în pofida faptului că aceștia au avut doar cîteva intervenții publice și discursurile lor nu corespund calificativelor respective.

Cele patru exemple de mai sus demonstrează lipsa de obiectivitate, echidistanță și imparțialitate din partea Curții Constituționale. Ele ne permit să presupunem că Curtea nu a analizat complet contextul general de desfășurare a scrutinului electoral și, ca urmare, a dat dovadă de incapacitate de a evalua corect învinuirile aduse Bisericii Ortodoxe. Același lucru îl putem afirma și despre observatorii naționali și internaționali. Este greu de mizat pe obiectivitatea și imparțialitatea observatorilor, avînd în vedere că ei nu au observat participarea altor culte religioase la scrutin, nu au spus nici un cuvînt despre implicarea masivă în procesul electoral a ONG-urilor și despre afilierile acestora cu unii candidați electorali și au ignorat acțiunile de agitație electorală ale unor persoane din străinătate.

Ca să încheiem subiectul ce ține de calitatea rapoartelor de evaluare a scrutinului, vom apela la studiul „Discursul instigator la ură în mediul politic din România și Republica Moldova" elaborat de cîteva ONG-uri, printre care și unul dintre observatorii naționali. Analizînd unul dintre discursurile candidatului Valeriu Ghilețchi, studiul menționează următoarele:

„ ... candidatul independent la funcția de Președinte, Valeriu Ghilețchi, a pus un accent deosebit pe conceptul de familie tradițională, formată dintr-un bărbat, o femeie și copii, eliminînd și discriminînd astfel participarea familiilor netradiționale, perpetuînd o atitudine nefavorabilă familiilor care nu se încadrează în acest șablon".

În postarea sa, dl Ghilețchi a demonstrat că aceste afirmații sînt total eronate și părtinitoare, avînd în vedere că noțiunea de familie este stabilită de Constituție. Într-adevăr, este absurd să pretinzi că citatul de mai sus este discriminatoriu și instigă la ură, din moment ce derivă în mod direct din Constituție. Dar Studiul nu-și face o problemă din neconcordanța evaluărilor sale cu Constituția. Într-un alt context, Studiul conține următoarele afirmații:

„ ... reprezentantul candidatului [...] a declarat: ''Dumneavoastră ați fost la Union Fenosa cu mafia aceasta a dvs.'' la adresa contracandidatului fără a aduce însă dovezi cu privire la acest lucru, folosind acest mesaj în scopul defăimării."

Este greu de înțeles de ce studiul se referă doar la acest caz particular, dar ignoră multe alte cazuri similare. Este cunoscut că una dintre candidații la alegeri și-a axat discursurile și agitația electorală pe învinuirea persoanei X sau Y că ar fi „mafiot, corupt, hoț, criminal ordinar, laș, locul lor e în penitenciar etc.", fără a prezenta dovezi și cu ignorarea completă a prezumției nevinovăției. Deși au fost sute de astfel de situații, studiul nu le observă și nu spune nici un cuvînt despre candidata care le-a comis, dar se limitează la un caz particular neînsemnat. O astfel de abordare ne face să presupunem că studiul se axează în mare parte pe discursurile unor candidați, cu scopul de a-i prezenta într-un context negativ, dar nu ia în considerare discursurile altor candidați, pentru a-i prezenta într-o lumină favorabilă. Nu ne interesează calitatea evaluărilor realizate de observatori. Însă erorile comise de observatori și dubiile ce planează asupra echidistanței acestora ne permit să afirmăm că Curtea Constituțională s-a grăbit atunci cînd s-a bazat pe rapoartele de evaluare pentru a aduce învinuiri slujitorilor bisericești.

Cît de „extremist, xenofob, homofob și sexist" este limbajul folosit de slujitorii bisericești?

Învinuirea de utilizare a unui limbaj extremist, xenofob, homofob și sexist este lovitura de grație aplicată de Curtea Constituțională reprezentanților Mitropoliei Moldovei. Menționam în secțiunile anterioare că Curtea și-a depășit atribuțiile și a încălcat Constituția, fiindcă doar instanța de judecată poate emite o astfel de sentință. Dar să vedem ce a nemulțămit atît de mult Curtea Constituțională, încît a recurs la asemenea învinuiri. Hotărîrea 34/2016 nu explică exact care anume declarații ale slujitorilor bisericești au fost analizate de Curtea Constituțională. Presupunem că §159 se referă la următoarele trei înregistrări, disponibile în spațiul public:

răspunsurile ÎPS Mitropolitului Vladimir la întrebările unui jurnalist (sursa);vizita candidatului Igor Dodon în incinta locașului de cult (sursa);conferința de presă ținută de 4 slujitori bisericești, inclusiv PS Episcopul Marchel (sursa).

Așa cum demonstrează înregistrările de mai sus, majoritatea discursurilor au un mesaj echilibrat, care nicidecum nu poate fi considerat „extremist, xenofob, homofob și sexist". Doar discursul ținut de PS Episcopul Marchel este prezentat ca exemplu al învinuirilor aduse de Curtea Constituțională. Să examinăm cele mai „tensionante" afirmații ale PS Episcopul Marchel, pentru a înțelege cît de motivate sînt învinuirile Curții (sursa):

„Un om care la 40 de ani n-are nici măcar familie, nici soț, nici n-a dat naștere nici la un copil, într-adevăr e un lucru de compătimire, într-adevăr nu mă bucur de aceasta. Dar faptul că este acesta, lucrul, la 40 și ceva de ani, pe bună dreptate vorbește despre faptul că bobul este sec, este sterp".

La întrebările de concretizare a unui jurnalist, PS Episcopul Marchel adaugă (sursa):

„Vreau să te corectez, nu ''corp'', dar ''bob sterp'' am zis. Rodul activității, a mele, a dumitale, trebuie să se soldeze cu un rezultat și așa cum găsim rodurile stăruințelor ei sterpe, am zis că este bob sec, bob sterp. [...] Nu [am numit] o persoană, dar activitatea ei."

Afirmațiile nu sînt pe deplin explicite și coerente. Dar este clar că vorbitorul se referă la rodul activității/stăruinței, pe care le apreciază ca fiind un bob sec/sterp. Deci, nu concurentul electoral a fost catalogat, ci activitatea acestuia. Posibil afirmațiile de mai sus nu sînt politic-corecte sau manierate, dar reprezintă o judecată de valoare care îi aparține celui ce le-a pronunțat. În mod cert, afirmațiile citate mai sus nu pot fi calificate drept „extremiste, xenofobe, homofobe și sexiste". Curtea Constituțională a exagerat peste măsură și a demonstrat o atitudine tendențioasă atunci cînd le-a aplicat.

Trebuie să avem în vedere că afirmațiile de mai sus au fost făcute la adresa unei persoane publice, care pretinde la o funcție de stat, iar practica juridică europeană admite criticile de acest fel. În altă ordine de idei, să nu uităm că toți candidații la scrutinul electoral și susținătorii acestora au utilizat un limbaj deloc plin de politețe. Chiar și contestatara, adresîndu-se unor persoane concrete, a folosit astfel de calificative cum ar fi „împroșcare cu propria mizerie ... măscărici" (sursa), „golani disperați ... este în colaps intelectual ... nici inteligență nu mai are (sursa)", „afișați mutrele lui pe toată țara" (sursa), „dulăii lui Y" (sursa) etc. Să înțelegem că, în opinia Curții Constituționale, este legal și neinstigator la ură să le zici unor anumite persoane pe întreaga durată a scrutinului că sînt lași, criminali, mafioți, dulăi, măscărici, golani, cu propria mizerie etc., dar dacă afirmi o singură dată că rezultatul activității unei persoane publice este bob sec/sterp, atunci limbajul este extremist, xenofob, homofob și sexist?

Nu este exclus că aprecierile Curții Constituționale au fost emise pe seama unor informații eronate. Curtea nu explică ce materiale a folosit, dar menționează că se bazează pe argumentele contestatarei și rapoartele observatorilor naționali și internaționali (§ 165 din Hotărîrea 34/2016). În spațiul public sînt disponibile două studii de evaluare a limbajului utilizat în perioada scrutinului. Studiul „Discursul instigator la ură în mediul politic din România și Republica Moldova", elaborat cu participarea unuia dintre observatorii naționali, menționează că slujitorii bisericești ar fi afirmat următoarele:

„dacă la acest post aspiră un candidat care la 40 de ani nu are nici copii, nici soț, nici nu a dat naștere la un copil, [...], dar faptul că este acesta lucrul la 40 și ceva de ani, pe bună dreptate vorbește despre faptul că omul este un bob sec, omul este sterp".

La rîndul său, Studiul „Analiza limbajului sexist din campania electorală pentru alegerile prezidențiale 2016 în Republica Moldova" deja în mod direct pretinde că în campania electorală au fost folosite cuvintele „femeia stearpă". În acest fel, în percepția publică și, posibil, în cea a Curții Constituționale a fost indusă opinia că slujitorii bisericești ar fi numit un candidat „om sterp" și „femeie stearpă", deși acest fapt în mod evident nu corespunde realității. Slujitorul bisericesc a folosit sintagma „bob sec/sterp", referindu-se la rezultatele activității, dar nu a pronunțat cuvintele „om sterp" sau „femeie stearpă". Studiile în cauză conțin informații vădit mincinoase. Este posibil că Curtea Constituțională și-a emis aprecierile la adresa slujitorilor bisericești, alegînd să se ghideze de aceste studii eronate. Fapt care, de altfel, nu scutește Curtea de responsabilitate.

Curtea Constituțională a demonstrat o atitudine ostilă și răutăcioasă față de Biserica Ortodoxă

Frivolitatea pe care și-a permis-o Curtea se regăsește și în modul de exprimare la adresa Bisericii Ortodoxe. Curtea le incriminează slujitorilor bisericești implicarea „agresivă" în alegeri (§ 165 din Hotărîrea 34/2016). Legislația nu face distincție între o implicare agresivă și una mai puțin agresivă. Ar fi fost suficient, dacă Curtea menționa doar „implicarea", fără a-i da o apreciere. Mai apoi, Curtea menționează numele slujitorilor bisericești (§ 159), deși acest fapt este lipsit de necesitate. Ar fi fost suficient să fie folosită o expresie generică (de ex. „anumiți slujitori bisericești" sau „un cult bisericesc"), fără nominalizarea persoanelor, avînd în vedere că în toate celelalte cazuri, Hotărîrea menționează doar încălcările, nu și cine le-a comis. În continuare, Curtea descrie conferința de presă a slujitorilor bisericești ca fiind organizată de 4 preoți care ar fi fost „instigați". Presupunem că participații la conferință pot confirma că au participat benevol, nefiind instigați.

Desigur, toate aceste elemente nu au o relevanță juridică și nu ar trebui indicate în hotărîrea unei instanțe constituționale. De ce ar recurge Curtea la o asemenea stilistică? Presupunem că doar pentru a radicaliza situația și a prezenta Biserica Ortodoxă și pe slujitorii ei într-o lumină cît se poate de negativă. Per general, modul de exprimare îndreptat spre umilirea slujitorilor bisericești, atenția exclusivă față de Biserica Ortodoxă, ignorarea completă a încălcărilor comise de alte persoane și interpretarea legislației într-o manieră tendențioasă, demască atitudinea ostilă și răutăcioasă a Curții Constituționale. Curtea Constituțională a transformat hotărîrea sa dintr-un act juridic sobru și solemn într-un instrument de răzbunare, plin de aprecieri nejuridice și injurii la adresa Bisericii Ortodoxe. Nu credem că o astfel de atitudine se încadrează în limitele decenței și eticii profesionale a unei autorități constituționale.

Statul Republica Moldova și Biserica Ortodoxă

În obsesia de a lovi cît mai dureros în Biserica Ortodoxă, Curtea Constituțională a ignorat legea constituțională. Curtea a ciugulit din Constituție doar art.31 alin.(4), pe care l-a interpretat discreționar și tendențios. Dar a neglijat normele constituționale referitoare la competențele sale și ale instanțelor de judecată, dreptul la opinie și libera exprimare, dreptul la apărare în judecată etc. Mai mult, Curtea a desconsiderat complet o serie de prevederi din Declarația de Independență și Constituție, care se referă în mod direct la Biserica și credința creștin-ortodoxă. Evident, normele constituționale nu dau indulgențe Bisericii Ortodoxe. Ele însă demonstrează importanța credinței creștin-ortodoxe în apariția Republicii Moldova și rolul pe care o are în acest stat.

1. Preambulul din Constituție conține referințe la „continuitatea statalității poporului moldovenesc în contextul istoric și etnic al devenirii lui ca națiune". Iar contextul istoric și etnic al acestui popor este unul creștin-ortodox.

2. Constituția stabilește că stema de stat este acvila crucială – o acvilă care ține în cioc o crucea creștină – care recunoaște și reafirmă tradițiile creștin-ortodoxe ale statului și poporului.

3. Preambulul din Constituție cere „responsabilitatea și obligațiile noastre față de generațiile precedente, actuale și viitoare". Așadar, avem obligația și responsabilitatea față de generațiile precedente – nu doar una de ordin moral, ci impusă de Constituție – de a păstra credința ortodoxă și a transmite acest tezaur generațiilor viitoare.

4. Declarația de independență, care a dat naștere statului Republica Moldova și care stabilește elementele definitorii ale acestui stat, a apelat la credința creștină și la o rugăciune. „Așa să ne ajute Dumnezeu!" – aceasta este ultima prevedere din Declarația de Independență.

Pe fundalul acestor norme constituționale este absurd să pretinzi că slujitorii bisericești nu dețin, ca orice alt cetățean, dreptul la opinie și libera exprimare a opțiunilor politice. Iar îndemnul de suspendare/încetare a activității Bisericii Ortodoxe și de introducere a răspunderii penale, pe motiv că unii slujitori bisericești ar fi susținut un pretendent la o funcție de stat, este o lașitate. O lașitate demnă de vestitul decret bolșevic, care la fel a invocat separarea de stat a bisericii ca pretext pentru a lichida bisericile și a le sechestra proprietățile.

Fără îndoială, din punctul de vedere al organizării statale, Republica Moldova este un stat laic, în care nu există o religie de stat și unde toate cultele religioase se bucură de aceleași drepturi și libertăți. Însă Biserica și credința ortodoxă stă la temelia acestui stat și îi conferă legitimitatea existenței. Nu este o opinie sau un subiect de discuție. Este un fapt împlinit și o realitate istorică, recunoscută de Constituție și de Declarația de Independență. Ambele legi constituționale confirmă că Republica Moldova nu este un stat ateu, ci unul cu suflet creștin-ortodox. Cei care doresc contrariul, ar urma să anuleze Declarația de Independență și Constituția, să lichideze statul existent și să-și creeze un alt stat.

Mișcarea Juriștilor Ortodocși din Moldova