16 July 2018, 15:15 Architecture 9447

Misterul leilor de la Chișinău (Foto)

Cei doi lei nu foarte mari din marmură care se află în Parcul Central al Chișinăului nu se aruncă în ochi și nu se află chiar în văzul vizitatorilor. Se pierd ușor pe fundalul Aleii Clasicilor, havuzului și celui mai vechi monument al orașului nostru, cel al lui A. Pușkin.

Cu toate acestea, acești lei se pot număra cu adevărat printre simbolurile Chișinăului, într-atît de mult au fost îndrăgiți de locuitorii orașului, reușind să devină extrem de populari. Căci puțini dintre locuitorii orașului nu au în albumele cu fotografii de familie poze în care au fost fotografiați pe lei sau lîngă aceste animale silențioase și fioroase.

Leul din Chișinău

Există un adevărat mister în legătură cu leii noștri. Nimeni nu știe exact cînd și de unde au apărut în Grădina Publică. Pe fotografiile chișinăuienilor acești lei încep să apară în fotografii din a doua jumătate a anilor 1940.

Vălul acestui mister a început să fie dezvăluit abia de curînd, cînd în ziarul «BASARABIA» din 8 septembrie 1943 am dat de un articol în care au fost menționați leii.

Ziarul «Basarabia», 8 septembrie, anul 1943

Iată ce se comunică: "Cu ocazia deschiderii Expoziției Municipale în Grădina Publică Orășenească, la 19 septembrie, anul curent (1943) vor fi sfințite busturile ilustrelor personalități din Basarabia: B.P. Hașdeu, A. Donici, V. Stroescu și E. Gavriliță, care vor fi instalate în grădina fostului sediu al Armatei (nota aut.: vorbim despre Casa Guvernatorului) pe bulevardul Alexandru cel Bun, lîngă Teatrul Național.

De asemenea, vor fi sfințite și două statui ale leilor, dar și o statuie reprezentînd o femeie, care vor fi instalate în următoarele cîteva zile în Grădina Publică".

Noi am aflat în cele din urmă, cînd și cu ce ocazie au apărut leii în parc − în prima jumătate a lunii septembrie 1943, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Astfel, poate fi explicat faptul că data instalării sculpturii s-a pierdut, atunci nu-i ardea nimănui de acest lucru și doar la un an după aceste evenimente, războiul a ajuns din nou la Chișinău cu haos și distrugeri.

Și aceasta este doar jumătate din mister, deoarece nu este clar de unde au apărut leii. Versiunea cea mai plauzibilă, în opinia mea, este aceea conform căreia minunatele sculpturi de marmură au fost strămutate din vreo casă bogat decorată ruinată. Din păcate, case de acest fel în anul 1943 erau destule. Dar ce casă anume era decorată cu acești lei va trebuie încă să aflăm.

Dar asta nu e tot. Se pare că, în orașul Nicolaev (Ucraina) există copiile practic exacte ale leilor noștri (și ca aspect exterior, și ca dimensiune, și ca material), povestea lor fiind foarte asemănătoare. Despre leii din Nicolaev se cunosc mult mai multe lucruri, inițial aceștia decorau intrarea în casa amiralului N. Arkas (guvernatorul militar al orașului Nicolaev (în anii 1871-1881) și comandantul-șef al Flotei Mării Negre). Iar în Nicolaev leii au ajuns din Italia, unde au fost făcuți din marmură de Rhodes, de către celebrul sculptor Ulisse Cambi. După război aceștia au fost mutați în Scuarul Castanilor, unde se află și în prezent.

Leul din Nicolaev

Este posibil ca leii din Chișinău, în afară de povestea similară și de aspect, să aibă și aceeași proveniență.

Deoarece în articolul menționat mai sus, în afară de lei se vorbește despre statuia care reprezentă o femeie și de faptul că au apărut în parc concomitent putem să ne oprim un pic și asupra acestei sculpturi. În prezent, nu exista nici o statuie a femeii în Grădina Publică, dar ceva a mai rămas din ea. În primul rînd, fotografia:

Monument în Grădina Publică. Fotografie din arhiva lui Dmitrie L.

Dacă privește mai aproape fotografia, un chișinăuian atent poate descoperi că piedestalul îi pare familiar. Și acest lucru este adevărat, pentru că piedestalul stă și astăzi în parc. Ce-i drept de prea mult timp e gol.

Chiar dacă acum știm deja despre statui un pic mai mult decît înainte, misterul leilor de la Chișinău lei nu a fost încă rezolvat pînă la sfîrșit. Dar acest lucru îi face chiar mai interesanți nu-i așa?

Iuri Șveț