[în sus]Monumente istorice

Mănăstirea Veverița este o așezare monastică, întemeiată pe la 1922-1924, situată la marginea satului cu același nume, avînd o gospodărie mare și o biserică frumoasă.

În 1948 mănăstirea Veverița a devenit temporar schitul mănăstirii Căpriana, iar în 1952 a fost închisă definitiv. Unii călugări au fost întemnițați, ceilalți s-au refugiat și doar doi călugari, Tarasie și Antonie, care nu au acceptat să plece şi locuiau în satul Veverița, au fost uciși în circumstanțe neelucidate după 1960.

Clădirile mănăstirii au fost distruse de gospodăria agricolă din localitate. Biserica a fost folosită ca depozit, iar mai tîrziu a fost transformată în grajd. În 1985 biserica mănăstirii a fost incendiată.

Mănăstirea a fost reînfiintata în 1993. În august 1994, mai la deal de biserica ruinată, s-a pus fundația bisericii de iarnă, stareției și chiliilor pentru monahi.

Aceste constructii au un plan deosebit; aripa dreaptă, unde se află biserica de iarnă, este realizată în stil rusesc, iar cea stîngă în stil gotic. Deasupra tindei, care împarte clădirea în două, se înalță o clopotniță în stil gotic, masurînd 35 m. Forma interioară a bisericii de iarnă este dreptunghiulară, fără delimitări între pronaos și naos. Altarul este despărțit de naos prin iconostasul simplu. Tavanul bisericii este drept, iar pereții sînt împodobiți cu diferite icoane. Pe acoperiș, deasupra naosului, se înalță trei turle.

[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituie 194 de oameni, dintre care 48.97% - bărbaţi și 51.03% - femei. Structura etnică a populaţiei arată astfel: 98.45% - moldoveni, 1.03% - ucraineni, 0.52% - ruşi.

[în sus]Istoria localitații

Satul Veverița a fost înființat în anul 1925.