[în sus]Populația

La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 792 de oameni, dintre care 50.51% - bărbaţi și 49.49% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului era următoarea: 98.36% - moldoveni, 0.88% - ucraineni, 0.76% - ruşi.

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia la nivelul comunei Dobruşa constituie 1541 de oameni, dintre care 49.19% - bărbaţi și 50.81% - femei. Compoziţia etnică a populaţiei comunei era următoarea: 97.79% - moldoveni, 0.97% - ucraineni, 0.71% - ruşi, 0.45% - ţigani, 0.06% - alte etnii.

În comuna Dobruşa au fost înregistrate 573 de gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.7 persoane.

[în sus]Istoria localitații

Atestat documentar la 20 decembrie 1437, cînd voievozii Ilie și Ștefan întăresc lui Mihail de la Dorohoi un șir de sate printre care și "satul de sub Caragine unde este Simion, în vîrful satului Dobrușa". Numele satului provine de la numele văii și rîulețului Dobrușa, afluent al Răutului.

În 1527 voievodul Petru Rareș dăruia mănăstirii Probota satul Dobrușa din ținutul Sorocii, cu mori pe Răut. Către 1570 domnitorul Bogdan Lăpușneanu din nou confirmă stăpînirea mănăstirii Dobrușa asupra satului Dobrușa.  

În 1817 Dobrușa Sorocii avea 33 de gospodării. În 1923 satul se afla in județul Orhei și avea 725 de case, 488 de locuitori, coperative agricole, moară, o școală primară, postă și o cîrciumă.

În peroada sovietică aici s-a aflat o brigadă complexă a gospodăriei colective "Iscra", o școală-internat specială în locul mănăstirii Dobrușa,club Școala medie incompletă, poștă și magazine.

[în sus]Resurse naturale

Satul Dobrușa este amplasat pe un relief deluros, cu un profil complicat, pe unele povîrnișuri au loc alunecări de teren. Resursele acvatice sînt reprezentate de 3 iazuri cu o suprafață totală de 20 ha. Rîușorul Dobrușa care este un afluent al rîului Răut străbate teritoriul comunei pe o lungime de 3 km.

Apele subterane sînt sursa principală de apă potabilă, pînza freatică poate fi descoperită la adîncimea de 3-8 m, în locurile mai joase la 0.5 m. Pe teritoriul comunei sînt 3 izvoare cu un debit mare de apă.

Solurile pe cea mai mare suprafață sînt cernoziomuri tipice și levigate, dar se întîlnesc și soluri cenușii de pădure, iar în preajma iazurilor, soluri mlăștinoase. Pe povîrnișuri se întîlnesc cernoziomuri de fîneață.

Pădurile ocupă o suprafață de 1220 ha. Sînt răspîndite pădurile de stejar și carpen, se întîlnesc teiul, frasinul și salcîmul. Arbuștii cei mai răspîndiți sînt cornul, măceșul, alunul, sîngerul. Există și plantații mai tinere și recent sădite de arțari, nuc și salcîm. Învelișul ierbos este foarte bogat în diverse specii de plante. Se întîlnesc plante medicinale (trifoi, mușețel, iarba-cîmpului, coada-vulpii ș.a), plante rare (ghiocel, lăcrămioară).                   

Lumea animală este reprezentată de majoritatea speciilor înegistrate în Republica Moldova. Dintre animalele sălbatice cele mai des întîlnite sînt iepurele-de-deal, veverița, căprioarele, mistrețul, vulpea, bursucul. In locurile mlăștinoase și iazuri se întîlnesc rațe sălbatice.

[în sus]Sfera socială

În satul Dobrușa activează grădinița de copii, punctul medical. În comună activează 2 organizații non-guvernamentale: Asociașia obștească "Lumea Nouă",  Asociația părinților și pedagogilor din gimnaziul Dobrușa.