[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 2171 de oameni, dintre care 49.79% - bărbaţi și 50.21% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului: 98.94% - moldoveni, 0.46% - ucraineni, 0.37% - ruşi, 0.23% - alte etnii.

În satul Grozeşti au fost înregistrate 739 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.9 persoane.

[în sus]Istoria localitații

Satul Grozești a fost menționat documentar în anul 1479. Pe aici trecea cîndva drumul comercial care venea din Suceava şi Iaşi pe la trecătoarea Ţuţora spre Lăpuşna, Ismail şi Cetatea Albă. Pe moşia satului Grozeşti arheologii au identificat urmele unei aşezări umane datănd din anul 1 300 î.Hr., pe vatra acesteia fiind atestate pete de cenuşă, obiecte vechi, mai ales, vase de argilă din epoca bronzului (sec. XIV-XII î. Hr.). În jurul anului 900 î. Hr., aici au luat fiinţă alte 2 sate. Pe vetrele acestora au fost atestate fragmente de lut ars cu amprente de nuiele, diferite obiecte din piatră, oase de animale, vase de argilă din epoca timpurie a fierului.

Documentul din 1479 dat de Ștefan cel Mare, unde este pomenit pentru prima dată satul Grozești, îl are ca martor pe panul Grozea. Din hrisovul emis în 1560 la Huși reiese că întemeietorul satului Gro­zeşti a fost Giurgiu Grozescu, care lăsase nepotilor moştenire cîteva ocine cu siliştele Coluneşti şi Uşereşti, absorbite de Grozeşti.

În 1774 la Grozești au fost fixate în recensămînt 83 de gospodării. În 1840 în sat începe construcția bisericii din piatră. La mijlocul secolului al XIX-lea numărul locuitorilor a ajuns la 663 de persoane. La începutul secolului XX satul avea deja 173 de case.