Precum în vară dulci păsărele
    Sosesc voios
Şi pe un arbor cuprins de ele
    Cântă frumos;

Veniţi aice cu-a voastre lire
    Voi ce aveţi
Pe frunte raze de nemurire
    O! juni poeţi!

Voi, care-n focul ce vă străbate
    Visaţi cu dor
Glorii, plăcere şi libertate
    Şi dulce-amor!

Veniţi s-aduceţi o închinare
    De nobili fii
Celor ce ţării au dat salvare
    În vijelii.

Cântaţi trecutul ce se mândreşte
    De-ai săi eroi,
Ş-a cărui rază se răspândeşte
    Lin peste noi.

Cântaţi Unirea, fala străbună
    Cu glas sonor,
Căci poezia adânc răsună
    Între popor!

Cântaţi căci lumea trece, dispare,
    Visele per,
Însă-a juniei dalbă cântare
    Zboară la cer,

Ş-acolo merge de se uneşte
    Cu sfântul cor
Ce în lumină cântă, slăveşte
    Pe creator...

Când mâna morţii rece s-apasă
    Pe-al vieţii fir,
Dulce-i cântarea ce-n inimi lasă
    Un suvenir!

Bucureşti, 1860