Balcanul şi Carpatul, la Dunărea măreaţă,
Ca doi giganţi năprasnici stau astăzi faţă-n faţă
Ş-aprinşi de dor de luptă, cu ochii se măsoară,
Cu glasul s-ameninţă, cu gândul se doboară,
Zicând: „Nu pot să-ncapă doi paloşi într-o teacă!
E scris din noi doi unul în pulbere să treacă!“

Balcanul cel fanatic, muncit de aspră ură,
Nu ştie să-ngrădească sălbatica lui gură
Şi zice cu trufie: „Carpatule vecine,
De nu pleca-vei fruntea, amar va fi de tine,
Căci răpezi-voi grabnic din plaiurile-mi nalte
Torente-necătoare deprinse ca să salte
Din maluri peste maluri, din munte peste munte,
Să bată-a tale coaste, s-acopere-a ta frunte,
Să facă într-o clipă ca să dispari din lume
Cu-a tale stânci şi codri, cu-ai tăi copii şi mume!“

Carpatul scoate-un freamăt teribil de urgie,
Mişcând coama-i de codri, ca leul de mânie,
Şi-n clocot lung răspunde: „Balcane, -a ta trufie
Arată că tu astăzi căzut eşti în pruncie.
Nevoie ai de-o cârjă ruina-ţi s-o supoarte,
Căci eşti, acum, sărmane, ajuns la prag de moarte.
Ai fost odinioară gigant prin înălţime,
Amar prin fanatismu-ţi, puternic prin cruzime!
Ai revărsat pe lume şi groază şi ruşine
Şi te-ai scăldat în sânge pân' ce-ai dat pept cu mine.
De-atunci au trecut seculi! ... Strivita omenire
S-au deşteptat, şi numai tu stai în adormire,
Ademenit de visuri nebune şi trufaşe,
Făr-a pătrunde norii care te ţin în faşe!
Orb urieş! cu cârja tu genele-ţi ridică
Şi vezi l-a tale poale cât umbra-ţi e de mică!
Eşti şters din cartea lumei, tu, care in vechime
Stai rezemat în somnu-ţi de-o putredă mărime!
Şi vrei să ţii în lanţuri popoarele creştine?
Şi vrei, Balcane gârbov, eu să mă-nchin la tine?
Dar n-auzi cum te râde şi Dunărea, şi Marea?
Deviza ta-i sclavia, ş-a mea - neatârnarea!“
Cum zic, doi vulturi ageri, zburând din vârf de munte,
Se-nalţă până-n ceruri şi scot ţipete crunte.
De pe Balcani e unul şi din Carpaţi e altul ...
Mult răpide le-i zborul, mult crâncen le-i asaltul,
Căci se izbesc de fulgeri la luptă-ucigătoare! ...
Întinsele lor aripi se bat lucind la soare,
Ş-a lor cumplite gheare şi pliscuri oţelite
Îşi dau loviri de moarte şi răni îşi fac cumplite.

Deodată cade unul din vulturii duşmani:
E vulturul prădalnic din barbarii Balcani,
Şi-n patru părţi a lumei zbor smulsele lui pene! ...

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Şi cântă libertatea pe maluri dunărene.