Frunză verde de granate,
Am avut un Toader frate
Ş-a trecut în ceea parte
Cu trei tencurele-n spate.
Iar cazacii l-au zărit,
L-au zărit, l-au urmărit,
Şi l-au prins şi l-au legat,
Şi-n carantină l-au dat
De mi-l ţin jos răsturnat,
Nebăut şi nemâncat!
Legături i-au pus de in
Ca să-l ducă la Hotin,
Şi să-l judece ruseşte
Şi să-l bată căzăceşte!
Bate vântul de la Prut,
Inimioara mi s-a rupt.
Bate vântul despre zori
Şi mă umple de fiori.
Bate vântu-n miez de noapte
Şi-mi tot pare c-aud şoapte;
,,Decât m-ar băga la oaste,
Mai bine-aş zace pe coaste,
Decât în oastea rusească,
Mai bine-n cea românească.
Domnică, drăguţa mea,
Mult bine mi-era la ea,
Că-mi aşternea la răcoare
Şi mă-ntreba ce mă doare.
Vai! român, de capul tău
Cum te-ajunse ceasul rău[2]
Şi n-avuşi măcar un frate
Ca să-ţi cate de dreptate,
Să umble cu cărţile
Să-ţi scoată dreptăţile.
Dă, Domnico, pe murgul
De-mi deschide butucul.

1.    ↑ Aceasta doină este compusă de o tânără ţărancă, anume Domnica din satul Crăiniceni
2.    ↑ Cum te-ajunge ceasul rău.Vezi nota 3 din balada Mioriţa şi balada intitulată Ceasul rău din Doine şi Lăcrimioare.