Fost-am eu la părinţi una
Precum e în ceruri luna,
De părinţii mei iubită
Şi de dânşii potrivită
Cu luna, cu stelele,
Salba cu mărgelele,
Grădina cu florile
Şi ziua cu zorile.
Ei pământul au umblat
Să-mi găsească un bărbat.
Bărbăţelul ce mi-au dat
Era tânăr şi bogat,
Avea bani, avea inele
De-mi umplea mâna cu ele,
Dar vezi, frate, ce păcat!
Erau toate de furat.
Nu trecu chiar săptămâna
Şi pe el puseră mâna
Şi la ocnă-l înfundară
Şi cu lacrimi mă lăsară.
Decât m-aş fi măritat,
Mai bine-n foc m-aş fi dat,
C-am rămas cu rod în sân
Şi nu-i rod de bun român
Ci e rod de om mişel,
Sărăcuţ, amar de el!
De-ar fi fost el un viteaz,
Nu mi-ar fi aşa necaz,
Dar a fost un biet tâlhar
Şi de-aceea mi-e amar!