Pe cel deal îndelungat
Suie-se-un car ferecat
C-un haiduc de el legat,
Iar aproapea carului
E mama haiducului,
Mama plânge şi iar plânge,
Şterge rănile de sânge
Şi tot zice la cei boi:
,,Rogu-mă, plângând, de voi,
Duceţi caru-ncetişor,
Că-i rănit bietul fecior!"
Boii mersu-şi legăna,
Iar voinicul suspina:
,,Du-te, mamă, cu norocul
Şi mă lasă-aici cu focul,
Că de-acum nici mama poate
Sa mă scape de la moarte!
Cât am fost eu neatins
Multe curse am învins,
Mulţi secui am secerat
Ca să-mi fac pământ curat,
Dar acum mi-a venit rândul
Să mă duc şi eu ca gândul,
Să mă duc din acest loc
Unde-i robota de foc!"