Se poate considera de exemplu ca scoarţă a volumului (alias doaşcă) scilicet pentru cine nu vrea s-o citească sau ca aşa-numit Avant-propos, esprimându-mă franţuzeşte, ba chiar de capitolul prim al scrierei – daca vom băga bine de seamă. Şi să vedeţi de ce: Pentru cine nu citeşte decât titlul unei cărţi, partea cea mai interesantă a cărţii – adică care l-a in­teresat – e însuşi titlul. Pentru cine nu citeşte decât prologul unei cărţi, partea cea mai interesantă e tocmai prologul, pentru că numai pe el l-a citit.

Am vrut să rectific titlul de pe doaşcă. Cum? Această operă bună sau rea, nu e tradusă din chinezeşte, după cum subsemnatul sau mai bine nesubsemnatul a avut onoarea d-a spune în şirul al doilea al acestei făcătoare de epocă scrieri, ci aceea a fost numai o strategemă prin care umilitul de mine am vrut să fac ca să mi se citească cel puţin precuvântarea acestei novele originale.

Zicând oare că nuvela e originală, n-ar fi însemnat de-a-mi tăia apele din capul locului? Însă nu voi cu toate astea să vând nimănui mâţa-n sac; dacă cineva doreşte să vadă desfăşurându-se înaintea ochilor săi un model, ceva complet, ceva neîn­trecut, ca romanele de exemplu ale lui Paul de Kock, pardon – ale Mdme George Sand, atuncea îl consiliem mai bine ca să rumpă cu cititul de la această punto-virgulă ce ni luăm libertatea d-a aşeza mai groscioară chiar aici; căci ceea ce caută nu va găsi.

Daca însă şi această carte de calicie de autor românesc (ar-chaism: declarare de faliment) nu ar fi de ajuns ca să sperie pe cineva de la citirea acestor şiruri – atuncea vom începe anume pentru acest cinic nesperios şi anume:

Precuvântare

Cocheta damă: Lumea – are un stabiliment de foto şi litografie, în care fabrică pe fiecare zi mii şi mii de bilete à la minute, cum s-ar zice, care au pe-o parte un nume oarecare dictat, anume de Signora Lume – sub nume însă Monsignorul culegător de tipografie Destin are insolenţă a pune ce vrea Domnia-sa, ce-i plesneşte prin cap Domniei-sale, nu ce i se dictează.

Aşa de exemplu doamna Lume dictează: Ms. Destin scrie:

D-nu PETRICĂ MOFT farsor en gros et en detail PETRICĂ Compte MOFT[E] om politic

COSTEA URLĂ Cu minavetul CONSTANTIN URLATORIANO poète et grand homme de lettres

TACHE CARAGHIOZLÂC Comedianţ CONSTANTIN CARAGGIO Artist dramatique

COLTUC BÂRZEA Vacari sau în cazul cel din urmă Bostan-başa PRINCE COLTUQE BARZE Ministre Secrétaire d'Etat aux Affaires & c.

STAN ÎNJURĂTURĂ Om beţiv sau hengheri DON ESTEVAN DE LAS JURADORES journaliste

Astfel d.e. s-a-ntâmplat ca Doamna Lume să dicteze:

M.E. feuilletoniste ennuyant.

Şi D. Destin să scrie:

M.E. Sufler de Teatru.

Încă una! Pe reversul acestor bilete ce circulă pe pământ sunt scrise lucruri nediscifrabile – şi cu toate astea ele se descifrează toate abia atunci când biletul încetează de a circula. Biletele nu circulă toate până la un anume termen; ele va­riază în termenele lor. Cu cât termenul e mai scurt, cu atât re­versul e mai gol şi abia după ce espiră termenul ştii bine-bine câtă valoare internă avea biletul – până la expirare biletul are dreptul şi lumea cealaltă are datoria a mai sta la îndoială, a mai spera sau a mai dispera.

Este însă o individualitate care are pretenţia că nu se înşeală în aprecierea sa. Această individualitate se numeşte Gura lumii. Diferenţa caracteristică, specifică şi esenţială, în­tre Lume şi Gura lumii e frapantă:

Lumjea în genere e bună, gura lumii e rea.

Lumea e dreaptă, gura lumii e nedreaptă.

Lumea e eternă, aceeaşi, gura lumii pe fiece zi alta...

Diferenţa dintre lume şi gura ei e aceea dintre con­ştiinţă şi vorbă – între fond şi formă – între materia eternă şi corpul trecător.

Se-ntâmplă însă că Domnul Destin în loc de-a interpreta (dic)-teul D-nei Lumi în bine îl interpretă în rău, de exemplu:

Lumea

L. SCHUBERT

Compozitor de geniu

L. BURGHARDT

poet de geniu

M-me...

Poetă de geniu

TORQUATO TASSO

Epic de geniu

Destin

L. SCHUBERT

muritor de foame în Viena

L. BURGHARDT

muritor de foame în Berlin

M-me...

Cerşitoare în Paris

TORQUATO TASSO