Vezi, dragul meu Nekita, cum neamul zburător
Nici seamănă, nici ară, nici seceră vrodată,
La vreme îi împarte o hrană-mbelşugată
Cu darnica Sa mână Înaltul Creator!
Priveşte pre câmpie aceste mii de flori,
Aceşti crini nalţi şi mândri, aceste viorele,
Nici Solomon în slavă-i nu se-mbrăca ca ele,
Deşi întâi în minte el fu-ntre muritori.
Ascultă glasul legii ce Dumnezeu ţi-au dat
Prin fiul Său cel dulce, care pre toţi ne-nvaţă
Să fim cu fapte bune urmând a Lui povaţă,
Ferindu-ne de rele, de mârşavul păcat.
Nădejdea să o punem în Domnul Dumnezeu
Acela care-n nouri cu fulgerul trăsneşte,
Ce suflă şi furtuna îndată risipeşte,
Ce-ncinge orizontul cu mândrul curcubeu.
Ce va să fie mâine nu te-ngriji a şti.
De ziua cea de astăzi îl binecuvântează.
De traiul tău, de hrană El singur priveghează;
Urmează a sa cale şi nu te vei căi.
Stăpânitorul lumii îţi ştie de nevoi.
A fi de folos ţie şi altora gândeşte,
A lui voinţă sfântă smerit o împlineşte
Şi nu uita judeţul şi ceasul de apoi!